[cand te simti ca un cur si-ncerci sa aduni piesele de puzzle ravasite aiurea si sa gandesti (despre tine, despre ceilalti, despre tine) - atat cat se poate in limitele apasatoare ale unei senzorialitati amplificate -, o bagi pe scris, in general cam fara destinatar, si greu te mai opresti. ipostaza asta, pe cat de la-ndemana, pe atat de gretoasa. asadar, pe fondul acestei dispozitii nelamurite, deviez nitel - in chip cat se poate de artificial - ca sa povestesc despre altele mai aratoase in obiectualitatea lor.]
bookfestul nu mi s-a parut nici macar obositor. si nici dezamagitor propriu-zis, desi ma dusesem cu sacul mare de asteptari. m-a lasat intr-o linistita indiferenta mai degraba. iar asta e in general de rau. in fine. ceea ce insa chiar m-a incantat a fost editura art. si e nu prima data cand o spun. au carti frumoase – si pe dinauntru si, mai ales, pe dinafara. mi-am luat de la ei doua chestii care tin de simtul gratuitatii pur si simplu: “un roman sentimental” al lui alain robbe-grillet (scriitor pe care n-as zice deloc ca l-am savurat in “reluarea”, in ciuda teoriilor lui tentante cu noul roman & stuff), pentru ca are paginile in deplina si ireversibila virginitate – adica trebuie sa le tai tu cu grija si cu un coupe-papier, de preferinta; si mai e si bagata frumos in tipla, ca o cutie de bomboane. de vineri ma uit la ea si tot aman momentul deschiderii. (am facut-o cadou unei prietene si de-atunci am ramas cu frustrarea in latenta.) iar a doua chestiune e “ecclesiastul. cantarea cantarilor” mai ales pentru ca e pre stihuri retocmite acum de serban foarta si pentru ca e si ea intr-o editie inedita. [nu, nu m-am dat cu iisus si astia. trivializand nitel lucrurile, cantarea cantarilor e un soi de... povestea povestilor, stim cu totii asta.] mai mult din plictiseala mi-am luat inca un barnes (”pedantul in bucatarie”, care acu ceva vreme mi s-a parut o porcarie in primele 2 pagini, asa c-am renuntat, dar mai multa lume atunci mi-a sarit in cap si iata-ma decisa sa reconsider treburile, cine stie). episodul 2 din bookfest s-a desfasurat cu mine in absentia, insa dorintele mi-au fost indeplinite: “junky” al lui burroughs (in engleza, desigur; era doar 25 lei) si alain de botton cu “consolarile filozofiei”, la curtea veche (pe tanarul domn il stim cu “eseuri de indragostit” – cele pline de witz si tare-s curioasa ce-as mai zice acu de ele).
pana la urma nu stiu daca achizitia cartilor astora a avut sau nu legatura cu examenul de joi (ca tot am fost intrebata), examen la care am luat niste note de o proportionalitate care nu ma face decat sa cred ca satana a fost la mijloc: 9,50 la literatura (aia veche, cu umanism si alte distractii), iar la limba 5,90 (unde, antipatia fiind reciproca, rezultatul e echitabil). dar, ca sa-nchei intr-o nota optimista si cu inima deschisa, important e ca, din cate se pare, asta a fost si ultimul meu contact – cel putin sub presiune – cu aceasta disciplina fascinanta care se cheama limba romana contemporana si care, cu o precizie inginereasca, se compune din fonetica & fonologie, morfologie, sintaxa, lexic & semantica – fiecare absolut spectaculoasa in obscuritatea si-n sinea ei, se-ntelege.

ai ‘filosofice’. adevarul e ca titlurile imaginilor au fost mult mai interesante decat imaginile in sine; ceea ce, hmm, ar putea sa fie si miza expozitiei, in sensul ca tocmai virtualitatile, lucrurile nearatate propriu-zis, alea care nu sunt, dar ar putea fi, prin proiectie mentala, vis, nush ce, ar conta in povestea asta! [dar deja suprainterpretez si ce zic n-are absolut nici o legatura cu nesarata perindare prin fata pozelor, asa cum am simtit atunci.] mi-ar fi placut sa vad mai multa arta si mai putina viata/biografie in fotografie. de pilda, numai vreo 3 dintre ele puteau fi considerate replici la picturile lui; cea mai tare – climaxul expozitiei, desigur – era un soi de reconstituire a binecunoscutului “terapeut” (prezent aici). eh, pana la urma biletul e 2 lei (pentru studenti)… deci s-avem rezon, vorba aia.
de la burgess incoace!






