same old ‘bac’ stuff

 

probleme cu bacul, pare-se. de fapt ca-ntotdeauna. au iesit copiii (toti constiinciosi, de altfel) plangand ca le-au dat nenorocitii aia (ceea ce, totusi, chiar sunt) ceva dubios si confuz, cum ar fi ‘traditionalismul’. cerinta era de genul: prezentati intr-un eseu argumentativ imaginarul poetic (ah, ce le mai place sintagma asta) dintr-o poezie traditionalista studiata, pornind de la afirmatia lui manolescu cum ca (parafrazez) traditionalismul nu deriva direct din samanatorism, fiind mai degraba o miscare de modernitate, iesita adeseori chiar din practica simbolista. care erau acum problemele ridicate? s-au trezit cu totii (inclusiv manolescu!) sa spuna ca subiectul era, intr-adevar, prea dificil pentru bac. dar sa vedem de unde sustin ei ca vin dificultatea si, ulterior, controversa: din citatul ala! citat care se pare ca ar fi inclus numai in manualul coordonat de manolescu si ca de-aia, bietii copii, nerecunoscandu-l, s-au blocat/panicat. principial vorbind, da, nimic din particularitatea subiectelor astora nu ar trebui sa se afle in vreun manual, tocmai in ideea ca nimeni sa nu fie cumva dezavantajat de manualul de pe care a studiat (cu atat mai mult cu cat sunt si avizate de minister!). mai concret, nu e corect sa dai subiect pe text ‘la prima vedere’ daca textul ala se afla in vreun manual. simplu. doar ca in cazul de fata lucrurile, practic vorbind, se schimba:

 

1. nu trebuie sa faci eseul ‘in viziunea lui manolescu’ (dupa cum s-a inteles), ci doar ‘pornind’ de la ea, adica ajutandu-te de citatul ala;

 

2. ca de unde stiu ei ce a ‘mai’ spus manolescu, daca nu l-au avut in manual? well, pana una-alta, ai acolo o afirmatie – o ai in fata, e un instrument -, iar cerinta se reduce strict la acea afirmatie. ca tu l-ai citit in profunzimi pe manolescu si poti integra citatul – perfect! -, iar ca nu l-ai citit, repet: citatul e acolo, il vezi, te folosesti de cat ai, valorifici tot ce se poate din alea 2 randuri;

 

3. ca cei care au studiat de pe manualul cu pricina au ’stiut’ sa scrie: e si nu e asa. putem presupune ca, teoretic, erau familiarizati cu citatul (care, fie spus, se gasea intr-o carte – metamorfozele poeziei -, nu il scosese el special pentru manualul respectiv), in sensul ca-l mai vazusera, auzisera, retinusera etc. dar la fel de bine putem spune ca habar n-aveau. cati elevi citesc precizarile critice intr-un manual? sau cati profesori atrag atentia asupra acestui lucru sau recomanda/impun o bibliografie critica? sa fim seriosi;

 

4. daca stiai despre traditionalism (in general) si-ti aminteai si o poezie in contextul asta, fie ca studiasesi de pe manolescu sau nu, puteai lejer face subiectul;

 

5. asadar, adevarata problema n-a fost citatul ala nenorocit (care putea fi din oricine altcineva sau putea chiar lipsi), ci efectiv continutul subiectului, surprinzator, e drept. cine s-ar fi asteptat la traditionalism?!

 

6. iar aici intervine adevarata problema: ca profesorii de romana, de generala si de liceu, in proportie covarsitoare, pur si simplu suck! nu au ce cauta la catedrele alea, n-ar trebui sa aiba voie sa formeze niste oameni, sa ofere modele (umane, intelectuale, culturale etc.). ok, ca elevii nu invata, adica-si baga picioarele in romana, tot intr-o proportie destul de mare, e cealalta fata a problemei – rezolvabila, cred/sper (ca si problema profesorilor, adica a absolventilor de litere – si ajung la ceea ce ma macina de fapt);

 

7. si deasupra tuturor acestor probleme domneste in adanca nesimtire si incompetenta minsterul educatiei, cu toata impotenta in a elabora si aplica un sistem coerent de invatamant. cum poti sa iesi in fata sa spui ca faci apel la toleranta corectorilor in ceea ce priveste evaluarea lucrarilor la romana? wtf?!

 

nu mai am cuvinte despre toate astea.