sunt un monstru antipoetic
o spun inca o data: dati-mi orice, mai putin scriitura extrauterina; ceea ce emilian intr-un moment de glorie a numit ‘poezie secretzionista’! dupa principiul ‘aceasta nu e o pipa’, nenumarate dudui isi extrag si expun cu voluptate secretziile, viscerele, vomele, matzele, venele, salivele, lacrimile, gangrenele si ni le servesc drept poezie. eu astept un volum si cu o mostra atasata. pentru o lectura cat mai autentica. ma-ntreb cu prefacuta inocenta daca se intampla cumva vreo criza a cuvantului (poetic). eu cred ca poezia e intr-un soi de moarte clinica. si mai vreau sa le transmit respectul meu sincer celor care scriu pentru sertar.
Această înregistrare a fost postată pe februarie 2, 2008 la 9:02 pm şi este pusă în categoria metatext . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0 You can leave a response, or trackback from your own site.
februarie 3, 2008 la 10:16 am
bun, am înţeles că nu-ţi place poezia aceasta. cândva ziceai că nici celelalte soiuri de poezie nu îţi prea plac defel. şi totuşi, şi pe-aici, pe wordpress, mai pui din când în când câte una (nesecreţionistă, desigur). cum oare va fi fiind aceasta
februarie 3, 2008 la 11:55 am
m-ar interesa sa stiu ce fel de poete de acest tip ai citit.
era bine sa fii prezenta la dezbaterea ce a avut loc saptamana trecuta in club A despre literatura feminina sau feminista. chiar despre ce spui tu am vb.
e adevarat mai multi critici spun ca acest stil e o fundatura.
dar trebuie explorat cu eleganta
astept sa mai vb
februarie 3, 2008 la 5:26 pm
cand am scris ce-am scris, m-am jucat cu ideea de poezie, in mod constient si (foarte) optional. pot face, de asemenea, si o poezie ’secretzionista’. ne putem ‘prosti’ de-a poezia. asta am facut si eu. e un mod de a arata ca intre ceea ce se pretinde a fi poezie si ceea ce am facut eu acolo – in mod extrem de calculat – nu e mare diferenta, cred.
_____________
miruna, o sa revin. am fost o data in club a (era sa scriu ‘cuib’) cu ocazia dezbaterilor astora interminabile despre poezie, erai si tu (i-ai scris unui amic pe o carte ca ‘poezia va salva lumea’. chiar asa?). am avut senzatia ca de fapt nu se-ntampla nimic la intalnirile astea. oricum mi-ar fi aversiunea, raman deschisa la discutie si la (re)descoperiri.
februarie 3, 2008 la 6:52 pm
1. da eu asa cred. la fel cum maskin credea ca frumusetea va mantui lumea un poet are datoria sa creada ca poezia va face la fel. suna pretios dar nu-mi plac relativismele.
2.esti iulia cea pe care am cunoscut-o la olimpiada de romana de la galati nu? te-am vazut in pana mea si imi pareai cunoscuta . erai eleva la vianu. sper sa nu gresesc
3. dezbaterile despre poezie nu sunt interminabile ci ingrozutor de insuficiente. la fdel si lecturile publice, cenaclurile de calitate etc. oricat de boring poate ar parea, ele (evoluand calitativ in timp) sunt un semn al maturitatii discursului cultural/public al unei tari. daca tragem cu ochiul peste granita observam acest lucru (de exemplu tari mici foste comuniste ca romania vezi slovenia care organizeaza intalniri cu scriitori de mare amploare an de an)
4. as vrea sa iti inteleg aversiunea pt ca mi se pare fondata realmente si ma intereseaza de ce lumea “ataca”poezia contenmporana
februarie 3, 2008 la 6:58 pm
[...] sunt un monstru antipoetic [...]
februarie 3, 2008 la 10:27 pm
Probabil pentru ca nu-si mai gaseste sensul?:) Oricum, o cheama Iuliana, nu Iulia. Bine, baiatul care ti-a cerut autograf a insistat s-o faci pe o carte de-ale lui D’Annunzio in semn de respect.
Încercare
Sforţare vierscală
Mă zbat cabalineşte
Dar e de mântuială
Căci sfincter leneveşte
Încerc unsoare lung
Ca să se lase muşchiul
Trag scrâşnetul prelung
Dar nu s’abate şuchiul
O ultimă-ncercare
Un purgativ semeţ
Oare să scot c*ă*c*a*re
Din fundul nătăfleţ?
E obstinat micuţul
Dar poezia-i grea
Va reuşi cu gândul
Salvarea să îi dea!
februarie 3, 2008 la 10:42 pm
*nu stiu daca v-ati prins dar “incercare” are dublu sens :/
*acolo n-am scris intentionat “viercală”, dar imi place sa cred ca stiu cum se scrie in realitate, adica asa… cu adevarat!
februarie 4, 2008 la 12:02 am
Iar faptul ca iti faci reclama la propriul volum de poezii fara sa-i ceri acordul Iulianei e cam un pic oarecum semi-dezgustator
februarie 4, 2008 la 12:16 am
(imi cer iertare – semi-sincer – pentru faptul ca sunt deja la al 4-lea comentariu, dar stiind ca am examen la lec dimineata la ora 9, incerc sa ma afund in tot felul de ‘treburi’ textuale).
“Miruna e buna. Miruna creaza tablouri.” Superba limba romana!
” Cand o ascultam in Club A, cand ascultam intrebarile, eu voiam sa o intreb atat: Plangi cand scrii? Trebuie ca sa te doara pentru a scrie? Te simti racorita si usurata dupa ce scrii?…” As vrea sa completez cumva acest citat, dar e incredibil de acurat. “racorita si usurata” sunt pur si simplu exhaustive. Disperata intelectualitate romana in cautarea de din ce in ce mai putine tinere talente. Si toate astea le spun necitind in viata mea o poezie de Vlada. Dar sunt sigur ca le-as prefera pe cele de la The Cure :/
februarie 4, 2008 la 9:31 am
1. draga vinci pari un cititor care nu prea foloseste nuantele. (asta deduc din tot amalgamul de comentarii de mai sus)
2. nu imi fa reclama la carte prin intermediul iulianei as spune ca din contra, criticile ei le-am pus pe blog ca sa lasa libera discutia iar wordpresisul preia automat orice link referential. desi nu eu am pus acest link so nici o reclama.
3. nu cred ca poti analiza gramatical cum vad ca faci tu impresiile de prima mana ale unei persoane referitor la poezie, asa cum faci tu. nu toti oamenii sunt critici literari sa vorbeasca in concepte abtsracte si “rafinate”. unii traiesc poezia senzorial. si ca raspuns la poezioara ta cvasi ironica (desi pare fara obiect) continui spunand ca si senzorialitatea duce la metafizica. e pur si simplu o alta cale fata de cea tradotionala.
scuze iuliana ca-ti incarc blogul cu aceste comentarii dar trebui sa-l lamuresc putin pe locvacele Vinci…
februarie 4, 2008 la 10:49 am
ca sa nu ne mai lungim astfel, o sa scriu un post cu intrebarile/nelamuririle/problemele/parerile etc. mele despre tema asta aprinsa.
februarie 4, 2008 la 11:06 am
Hai sa lamurim un lucru, totusi. Eu nu critic, de fapt, textul in sine, adica parerea (care e oricum penibila, dupa parerea mea – dar n-are relevanta aici) colegei tale de facultate. Eu critic faptul ca o astfel de parere este propagata de tine la urma urmei in scop siesi-apologetic. Iarasi, nu critic in contextul de fata faptul ca persoana respectiva nu stie forma a lui ‘a crea’ la persoana a 3-a singular, ci faptul ca tu iti faci propria apologie printr-un astfel de text. Sigur, imi vei spune ca o e simpla impresie modesta a unui simplu om influentat de poezia ta extrauterina :X Dar nu este
Si, da, poti analiza gramatica asa cum fac eu (adica asa cum fac eu) o impresie de prima mana. Are relevanta totusi pentru opera cine o apreciaza. Este si asta un criteriu. N-ai de ce sa-l negi. Iar cei care nu traiesc poezia senzorial nu prea o inteleg, nu? Nu asta e si ideea, sa iti suscite simturile?:) Iar eu continui (eu sau tu, de fapt?) spunand ca sunt de acord. Apoi, metafizica duce la “in lucruri simple ma regasesc, si cand iubesc, si cand traiesc!” (vorba unor genii muzicali)
februarie 4, 2008 la 1:14 pm
P.S. Nu era faptul ca poezia nu isi are obiect (scop sau cum vrei sa-i zici) o conditie necesara pentru a o incadra in arta adevarata?:D
februarie 4, 2008 la 2:03 pm
1. astept impresiile tale. multumesc ca raspunzi solicitarii
2. pe blogul cartii apare orice tip de referinta / opinite despre carte / scrisul meu. ai pornit de la o premisa falsa – aceea ca acel blog ar fi auto apologetica. din contra doresc sa decopar impresiile critice pentru a le intelege punctul de vedere si a crea un spatiu de dialog intre mine si cei ma citesc (si evident nu intre mine si cei ce nu ma citesc, dar se baga in astfel de discutii din prea mult simt critic)
iar frazele alambicate din final cu metafizica nu le inteleg, imi pare rau.
februarie 4, 2008 la 2:10 pm
Pai, nici n-aveai cum
februarie 4, 2008 la 2:14 pm
vad ca faci bascalie nu dialog deci renunt.
februarie 4, 2008 la 2:31 pm
Ai incercat a te gandi
Ca sunt poeti si poezii?
Ca poeziile frumoase
Sunt poate cele mai ceţoase?
Şi nu mai pot, de grosul ceţii,
Să-şi nimerească-n cap poeţii!
februarie 4, 2008 la 3:07 pm
ma bucur totusi ca am incheiat discutia precendenta. bazandu-ma pe chestia asta, imi permit sa mai bag un comentariu; de fapt, nici macar un comentariu, ci doar cateva idei ale unei persoane care chiar a inteles versurile:
(5:05:14 PM) Razvan: poate tie-ti lasa impresia ca nu are sens
(5:05:19 PM) Razvan: dar tocmai asta e
(5:05:22 PM) Razvan: ca prea are!!
(5:05:29 PM) Razvan: si d-aia zici tu ca n-are sens
(5:05:50 PM) Razvan: adica ti-ai luat ceata