dincolo

fac ce fac oamenii astia si m-aduc in stare de ‘repaos’/'caos’. I’m off. unul cu drujba langa mine in tramvai. soare peste tot. trag maneca de la haina sa nu ma tin direct cu mana de bara. n-am strop de liniste. scot caietul de lamentare, plin de foi scrise anapoda, nedatate, despre oameni si pielea lor pe care si-o poarta cu seninatate. despre cum credeam eu ca dincolo de zidurile terasei se-ntinde marea. asa credeam. in fine.

Leave a Reply