fed up at tiffany’s

audrey’s

“breakfast at tiffany’s” (1961), cu audrey hepburn – ceea ce ar cam trebui sa spuna tot, se pare – e un film la care mai aveam putin si ma urcam pe pereti, in timp ce dana misca agitata din picior. da, ok, nu m-asteptam la o poveste rasuflata de iubire inocent-cochet-rasfatata. si probabil ca niciodata n-am chef de asa ceva. umorul slabut, previzibil. da, stiu-stiu – asta era acum juma’ de secol, iar intre timp toate elementele s-au cliseizat crunt. vezi scena finala din ploaie la care mi s-a facut rau, dar la care filmele americane inca n-au renuntat. o fi ceva mai profund in ploaia asta, in momentul ala pe care l-am vazut de nu-stiu-cate-obositoare-ori cu el/ea vizitati brusc de sacru, dandu-si seama ca de fapt o/il iubesc si intorc ei firul destinului; regasirea e in ploaie, fireste. in “…tiffany’s” avem de-a face cu un triunghi – apare si motanul care, implicit, va primi un nume, asa cum eroina noastra capricios-fermecatoare isi va fi gasit identitatea bla-bla. d-l ‘fred’/paul e un tip cam ratat de felul lui asa. iar d-l yunioshi, istericul care se criza cand faceau astia balamuc pe scara (si care ar fi trebuit sa ma amuze?), zici ca era dobitocul ala din reclama la mr. muscolo (mai nou mr. muscle), care ‘desfunda’ tot – nu? – tre’ sa-l stiti. ok, singurul merit al filmului tine de constructia eroinei (ca nu m-a impresionat pe mine, asta-i altceva), dezinvolta, excentrica, (voit-)naiva, irezistibila in micile ei nebunii etc. o stim doar pe audrey hepburn, in jurul careia ceilalti graviteaza cu incantare. modele de frumusete feminina ale timpului lor: daca marilyn monroe e papusa sexuala, cam proasta, audrey e varianta isteata, fermecatoare amandoua. mie imi place bretonul indraznet al lui audrey. filme ‘vechi’ am vazut destule, insa asta mi s-a parut in mod suparator ‘datat’. [pe imdb, cica daca v-a placut, incercati si - printre altele - "annie hall" si "the apartment", care totusi mi s-au parut mult mai misto.] oricum, probabil e unul dintre filmele alea ‘you must see before you die’, ca sa zic asa.

Lasă un Răspuns