venim (de) la pamuk

pamuk. ieri la rectoratul universitatii l-au facut astia doctor honoris causa. m-am dus sa vaz si io ceremonia, formalitatile & stuff. sa vad… aici e problema – ca nu s-a vazut nimic. 1. pai de ce sa foloseasca ei aula de la drept, un spatiu deschis si decent, si nu sala senatului, lunga si ingusta, cu scaune de-o parte si de alta a celor doua randuri de mese, astfel incat pe mijloc culoarul de acces sa fie aproape blocat, iar domnul pamuk insusi se se strecoare labirintic, agatandu-se de hainele de pe scaune, ca doar nu se cuvine sa montam niste cuiere sau ceva de genul?! buun. 2. ajung oamenii nostri cu chiu-cu-vai la locul lor, in capat, unde apar si se strang ca un zid toti carnatii de fotografi, blocand orice vizibilitate spre masa respectiva. practic discursurile (panzaru, traducatoarea cartilor si pamuk) s-au adresat acestor indivizi insidiosi, specimene navalitoare, si nu celor care au venit realmente pentru pamuk – profesori, studenti si alti curiosi. vocile lor, intr-o engleza nostima, rasunau parca din strafunduri; oricum, dintr-o sursa pe care n-o vedeai. oana fotache, enervat-resemnata: ‘eh, asta e, il vedem la televizor…’ wtf. dar m-am dus la pamuk. mai exact, iuliana dumitru vine la pamuk. emilian ghelase vine la pamuk. ce-are mihaela radulescu si n-avem noi?!