neputinţe recente

de 3-4 zile stau cu ochii in calculator si caut sa ma ‘accommodez’ – sa ma cazez decent in maastricht. gasit camera draguta – ce ziceam de cuvantul asta? – totul in regula; o mica problema: e in belgia; daaar… cum zic ei, la 15 min. de maastricht, by bike. intr-o alta oferta, persoana isi lasa si bicicleta la indemana. ceea ce ar fi nespus de bine. si de ecologic.

ce ore vinovate. diminetile lungi si caldute, cand, pentru ca nu-mi miroase a cafea cu lapte, opresc alarma, ma fac ca meditez un pic, apoi ma-ntorc ‘pe partea cealalta’, cu un sentiment linistitor ca universul [*vinci ma-ntrerupe ca sa-mi spuna ca tocmai a fost la capsa. si de parca n-ar fi suficient de snob si de pedant, a inceput sa scrie cu diacritice pe mess!] ma sustine si-mi da acordul sa visez mai departe. adica sa lenevesc – nu ‘institutionalizat’, ci artistic. e foarte stupid ce zic, dar dimineata functioneaza impecabil! apoi inserarile, cand ma-ntind cu vreo carte ‘pentru mine’ si curand adorm. si nu pentru ca sunt obosita. noptile prelungite fara rost – ca si acum – cand: nu te apuci de lucruri importante pentru ca deja ‘e tarziu’ si nici de cele marunte pentru ca, vorba aceea, pe ele le poti face oricand imediat. gresit – nu e nevoie sa-mi reamintesc. vineri e ziua in care spui ca sambata te supramotivezi si mergi de dimineata la biblioteca, pentru ca te culci devreme chiar daca nu ti-e somn; apoi sambata dimineata, la 7-8 suna alarma, dar nu te trezesti pentru ca-ti spui ca e printre putinele zile in care poti dormi pana mai tarziu (desi in principiu asta faci mai mereu in timpul saptamanii – e vorba de un model tampit de comportament tipic weekendului). asadar maine e sambata si deja am emotii; am rugat-o pe mama sa-mi faca o cafea. succes.

***

p.s. asta era ieri. acum e azi si am reusit sa ajung la bcu. si sa ma delectez cu paleologu. desi nu pentru el ma dusesem.