si cateva ganduri bune

ma gandeam zilele astea – de tacere blog-ica (de fapt tot scriam si tot stergeam si-am ajuns sa nu mai postez nimic) – ca dispretul meu, deja faimos, pentru cea mai mare parte a colegilor/colegelor de facultate este totodata si un mod de a deveni receptiva la acea mica parte speciala, de care observ ca n-am prea pomenit. scurta lista cu colegi pe care ii plac/admir/respect etc. (in ordine aproape aleatorie):
- vinci (deja personaj al blogului meu) – nu sunt multe de zis, tocmai pentru ca sunt prea multe;
- emilian – pentru ca vine din cu totul alta lume, pe care o aduce cu sine aici;
- roxana (eichel) – pentru ca e o tipa cu ‘istorie’, o istorie care mi-e complet straina; scrie, citeste si are o inteligenta de o discretie incredibila, dublata de o activitate interioara intensa, intuiesc eu; si-mi pare rau ca n-am avut prilejul s-o cunosc mai bine;
- ana gheorghe – pentru ca e de o inteligenta extrem de pura si de senina; si un calm nemaivazut; si o amabilitate in deplina ei gratuitate (asa cum de altfel ar trebui sa fie);
- dan – pentru ca e o lume de carti si de idei, pe care rareori le-am auzit direct din gura lui; si e cel mai bun din anul nostru; de o modestie la limita limitelor; si e cel mai calm om pe care-l stiu;
- roxana (dinca) – pentru ca se imbraca foarte misto, se accesorizeaza pe masura, e pasionata de lingvistici (si asta ma intriga!) si se comporta fix ca un om normal.

si, daca stau si ma gandesc, mai sunt cateva persoane pe care nu le displac, dar cu care nu ajung sa ‘comunic’ propriu-zis.

p.s. cei de la rise nu intra in discutia asta. (pentru cei care s-ar fi putut simti ignorati. adica ignorate. cele.)