australia (sau mai bine stai acasa si bei un ceai si te uiti pe fereastra)

despre cumintenia lucrurilor: (aproape) fericire azi sa gasesc, intr-un dulap cu arome, ceaiul-meu-preferat (pre numele lui huang da cha, din familia acelor ceaiuri prajite si aparent neprietenoase, pe care toti apropiatii mei - cu exceptia lui teo, cred – il considera fara alte discutii & nuante absolut dezgustator, pe motiv c-ar avea gust/miros de peste prajit sau, mai nou, porc parlit… ceea ce, pentru mine, ramane o perceptie cel putin sinistra); iar cu zahar brun… of, de nedescris. cainele doarme langa mine si respira zgomotos (cum ziceam, ca un om batran), aproape ca sforaie, cu ochii intredeschisi cumva; cand devine melancolic, incepe sa linga – cu maxima concentrare si perseverenta si tot zgomotos – canapeaua. iza doarme si ea. eu sunt intheloungemood, adica cum nu se poate mai bine cand vine vorba de muzica. iar afara ploua-ninge-ploua, nu se poate sti precis.

spuma gluma zilelor astora se invarte in jurul lui hugh jackman (pentru eventuale lamuriri, aici); eh, si poate nu atat in jurul lui, cat… de fapt, povestea zice cam asa: printre search-urile recente care-au dus spre blog, era si ‘pula lui hugh jackman’. asa c-aseara m-am dus sa vad “australia” (cu toata valva din jurul lui, baz luhrmann regizor – desi asta am citit abia la final), unde el e protagonist (sort of, c-o are ca partenera pe nicole kidman); si, na, se potrivea in contextul cautarii aleia. : )) stupid-femeieste vorbind, hugh jackman ramane la fel de bun – oricum ai lua-o. (l-am remarcat inca din “the prestige”, iar in 2008 nustiucerevista d-asta ‘glamuroasa’ l-a numit ’sexiest man alive’ – mor dupa etichetele astea!) acuma probleme ar fi la “australia” asta, care se vrea un film total; prea total. are aproape 3 ore, planuri narative prea multe (insa nici paralele, nici intersectate, nici mai stiu eu cum, ci doar succesive, unul peste altul, ca pana la final ai si uitat unde-ce-cand-cum a inceput filmul), apoi toate efectele alea vizuale (care, mda, pana la un punct pot sustine ideea de ‘poveste’, un soi de leitmotiv al filmului) m-au deranjat, desi peisajele/imaginile/costumele impresioneaza – dar pana ti se cam face greata -, lumea mitica – sacrul (si profanul) – magia & stuff puse la lucru cat mai explicit si mai literal (pana la caricatural, pot spune), well… sa ma scuteasca; in fine, excesul excesului. iar despre gradul de predictibilitate a intregii ‘actiuni’, a evolutiei personajelor etc. mi-e si jena sa amintesc. “australia” e, dincolo de ambitiile regizorului (australian si el), un ‘2 in 1′, ca sa zic asa. doua filme slabute intr-unul; la fel de slab, dar macar grandios, haha. deci si mai dezamagitor.