înainte de toate, felicia e doar un film prost

dacă vrei să vezi încă un film al draq de românesc despre nimic, iar ‘noul val’ cinematografic anti-artă, ‘minimalist’, de același ‘realism mărunt’, cu cadru și iz rânced-exotic foste și post-comuniste (încă) îți dă bășini estetice și ‘existențiale’, atunci, mey, îți recomand să ți-o iei vizual la răbdare și bun-simț cu felicia, înainte de toate.

în prolifica și totodată ermetica tradiție a nihilistei producții „polițist, adjectiv”, felicia adaugă deja cunoscutului absurd mut Sentimentul, Umanul, Căldura – toate într-un context domestic decrepit.

însă ceea ce realmente vreau să subliniez este ‘tributul’ adus de scenariu apreciatei reviste „felicia”, o revistă pentru sufletul nostru, al tuturor femeilor lipsite de mari bucurii, speranțe sau realizări în viața lor simplă – căci altfel nici nu poate fi -, de zi cu zi.

mai este vorba și despre drama femeii singure – atât ‘printre străini’ (reci, căci se știe că așa-s olandezii), cât și – ce ironie! – printre ‘cei dragi’, în chiar sânul propriei familii.

marea hibă a filmului nu este că nu se întâmplă nimic, ci că acest nimic nu este susținut printr-o inteligență ironică și vigilentă a dialogului – asta într-un film care mizează de fapt pe dialog, pe acuitatea schimbului de replici etc. firește, observi și aici intenția parodierii clișeelor în relația copil-părinte, însă e doar intenția – și nici aia până la capăt. tot dialogul e o lăbăreală ieftină și melodramatică despre neputințe și frustrări, când latente, când manifeste. pm. iar scenariul o platitudine, de asemenea. mulțumim.

felicia nu e departe ca temă fundamentală de „cea mai fericită fată din lume” (2009) al lui radu jude, tot un film practic ‘despre nimic’, dar care i-o dă la bot lui rădulescu (scriitor bun, de altfel, dar și, nenorocitul de el, co-scenarist la „boogie”- boogie) & de raaf aia cu câteva clase mai sus.

altfel, da, este o poveste tristă – asta în ciuda unui aparent happy-end! – și ne pare rău de felicia, de bunătatea ei irosită, ba mai mult, (în) fiecare dintre noi este o felicia! înainte de toate.

felicia, c’est moi? c’est toi?

p.s. trivia: sora feliciei, care apare propriu-zis în ulitimele scene, e jucată de ilinca anghelescu, care îmi fu profă de academic writing la facultate, în anul 2. aahahahaahhahah!!!

p.s. (2) lu blogu cu filme i-a plăcut! ahahaahaahahahahhahah!!!