odă spermei

care a întâlnit vreodată o sinestezie mai filosofică și mai totală decât aceasta ce urmează, ei bine, minte:

bob veșnic, prunc prim, tu, frate al ierbii, părinte al pâinii, bunic al pământului, marea mea rudă, splendid, tutelar, demiurg anonim.
monadă a lumii, sinteză eternă de soare, de ploaie, de vânt și de humă, sudoare și rouă, eforturi și nouri, și jertfă, și raze, și palme voinice, muncite, cuprinse, tăcute și calme, de principi plugari.
străbune, bătrâne, principiu și stare, mișcare și simbol, putere și cântec, și cuget arhaic, și lacrimi, și cumpăt, și sfat, permanență, cetate cât țara, și pace de aur, legendă și paloș și pavăză, pază de grindini, de mană, de mâini de tâlhari.
[...]
fruct nobil al muncii, explozie dulce, miez alb, bucurie a omului liber, cu ochii – sori gemeni – izvor de lumină, sorginte căldurii ce-ți coace destinul de pâine pe masa copilului meu.
tezaur garant că mi-e fața curată, că port fruntea sus, că spinarea mi-e dreaptă, că mâinile-s libere, pașii statornici, făptura – ea mea și-a poporului nostru, la fel cum ești tu, al meu și al țării, dreptate și flamură, inimă, grâu! [...]

(romulus vulpescu, tezaur garant, în luceafărul, nr. 29, 17 iulie, 1971, un număr special, ca toate pe-atunci, având ca temă de dezbatere „mirabila sămânță – pământul nostru – grâul de-a pururi”)