„e trist ce se întâmplă”*

[* sau pls, alex goldiș, nu-mi da unfriend!!!]

știu deja că e foarte posibil să vă găsiți printre cei cărora, într-una din zilele astea tumultuoase, li s-a dat ‘unfriend’ pe fb de către alex goldiș. ei bine, și eu mă aflu în această nouă situație: alex goldiș mi-a dat ‘unfriend’. (ce-i drept, aș fi preferat varianta dură de ‘remove friend’, dar fb încearcă în mod constant să îmblânzească și să armonizeze până și cele mai aspre despărțiri virtuale.)

una peste alta, omu a anunțat clar și răspicat că cine se mai ia – mai în glumă, mai în serios – de năstase pseudo-sinucigașul, mă-sa-i curvă și pur și simplu și efectiv nu mai poate fi prieten cu el (sau ea). au sărit oamenii, ba l-au făcut prost, ba s-au mirat de atitudinea lui, ba unii chiar i-au dat lui unfriend (!), alții au deplâns starea deplorabilă în care s-a ajuns, că chiar nu mai e loc pe lume de nițică milă și umanitate pentru omul ăsta disperat – „oricât de vinovat ar fi fost el”, țin cu toții să precizeze rezonabili. deci dramă mare, circ, decepții, însă alex goldiș a rămas neclintit în decizia lui virtual-justițiară; oricine vei fi fost, el îți va fi dat unfriend, pentru că altfel nu se putea; așa stă în legea firii, fiind vorba, trebuie să înțelegem, de o decizie venită de dincolo de el, ca individ, el nu are nici o putere, el este trimisul lui adrian năstase și al lui iisus pe fb ca să facă ordine în decandența morală a zilelor noastre.

nici nu trebuia să te „iei” propriu-zis de năstase, că alex goldiș te înștiința imediat cu seninătate, punând un smiley face sugestiv, inclusiv cu nas, de tipul :-) (poate nițel ironic, nu zic!), că este nevoit – prin forța sistemului principial opresiv pe care l-a construit cu ocazia pseudo-sinuciderii – să-ți dea unfriend. dar fără ranchiună, fără sentimente negative, fără război, apelând parcă la înțelegerea omenească a celui proaspăt des-prietenit – fapt ilustrat de simley face-ul amintit -, ba poate chiar cu promisiunea (tacită) că, după ce trece toată hărmălaia asta mediatică, veți putea redeveni prieteni (pe fb, cel puțin); eu așa am interpretat demersul lui purificator și pacifist. așa am simțit eu.

în continuare, alex goldiș, sub presiunile prietenilor și colegilor care sunt siderați de comportamentul lui robotizat, explică că, oameni buni, eu nu i-am luat apărarea lui năstase, n-am zis că nu trebuie să facă pușcărie, n-am zis că nu e corupt, însă totul până la gestul disperat și profund de sinucidere; deci cu alte cuvinte, de la tentativa de sinucidere încolo aplicăm alte criterii etice, devenim milostivi și creștini, ne umezim ochii și ne identificăm cu omul distrus (de propriile acte, dar asta deja e altă discuție). deci totul poate fi ironizat și dezbătut, însă nu moartea – zice goldiș. doar că la năstase nu există tema morții. morții mă-sii dacă mai înțeleg ceva…

ok, iar între timp citiți asta și apoi mai plângeți pentru năstase.