fluxus

mergeți de vedeți expoziția fluxus în germania 1962 – 1994 de la mnac, că mai ține până pe 31 ianuarie. apoi citiți cartea asta și aia e. o să vă placă. și una, și alta. e un pas simplu și cinstit întru apropierea de arta contemporană și ale sale happenings/events (cu sau fără scaun), oricât ați fi de sceptici.

iată ceva mostre modeste, făcute după posibilitățile spontanului pur, cu umbre nepoftite pe fundal:

de văzut și performance-urile lor „muzicale”, în genul ăsta. (tot în expoziție, mai multe.)

[later edit]

a, zilele acestea, au fost manifestații în piața universității și în piața unirii. [dedicație pentru cei ce mă acuză că în loc să scriu despre evenimentele de la universitate, mă ascund confortabil în cercul rece al esteticului. în plus, îmi cer scuze public că ieri am fost la mnac.]

Goya & “Los Caprichos” la MNaR

• Expozitia: Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya
• Durata: 26 martie – 30 mai 2010
• Locul: Muzeul National de Arta al Romaniei, Sălile Kretzulescu
• Program de vizitare: miercuri – duminică, 10.00-18.00 (aprilie); 11.00-19.00  (mai)
• Bilet: 4 lei (2 lei redus pentru studenti)
  
• Gratuit: prima miercuri din lună

No hay quien nos desate?
Nu-i nimeni să ne dezlege?

Să fie vorba despre un bărbat şi o femeie legaţi cu funia şi
care se zbat să scape din strânsoare? Ori mă înşel şi sunt
doar doi căsătoriţi cu forţa.

- prima serie din gravurile Capricii a apărut în 1799, la care Goya a lucrat încă de la începutul anilor 1790, perioadă în care n-a dus-o prea mişto cu sănătatea (a rămas surd pe viaţă) şi nici cu amorul (dezamăgirea cu ducesa de Alba în 1796), ceea ce – se zice, se observă – i-a influenţat stilul ulterior

- justificarea lui Goya: arta ca modalitate de cenzură a “viciilor şi defectelor umane”; temele “capricioase” îşi propun să ridiculizeze diferite prejudecăţi, impostura, ipocrizia, vanitatea, corupţia

- dintre cele 80 de gravuri: primele 36 ilustrează amoruri şi prostituţie (căsătorii de convenienţă, proasta educare a copiilor, cruzimea maternă, lăcomia “feţelor bisericeşti”, excesele etc.), de la 37 la 42 ne râdem de măgari, iar de la 43 încolo o dăm cu vrăjitoare, spirite, călugări şi draci

- Inchiziţia a fost cu ochii pe Capricii, ceea ce a dus la retragerea lor de pe piaţa artistică a vremii

despre cravate la MNaR

incepe zilele astea expozitia noduri italiene. cravata – evolutie, limbaj si stil. la mnar, cum zic mai sus.

de vazut: 150 de modele de cravate, care mai de care mai sofisticate, 10 costume barbatesti si o documentatie bogata care sa ilustreze evolutia cravatei in diverse mode vestimentare ale mai multor epoci, de la esarfa innodata din secolul al XVII-lea pana mai prin zilele noastre. modele, materiale, tesaturi, imprimeuri variate, plus informatii despre tehnicile de productie a cravatelor. in fine, curiozitati din nou; cum ar fi ca “cravata” vine din frantuzescul “cravate” care e adaptat din croatul “hrvat”. restul la expozitie!

• durata: 10 decembrie 2009 – 10 ianuarie 2010
• locul: mnar, sala auditorium (intrare de pe stirbei voda 1-3)
• program: miercuri – duminica (10.00 – 18.00)
• gratuit: prima miercuri din luna

iar pentru degustare si anticipare, iata neste pose!

între timp

vorbeam si io, undeva prin vara, cu inima grea, despre necesitatea anumitor decizii ce ma framantau la vremea aceea; decizii numite semi-decizii. intre timpulacesta, mai din senin, mai cu intentie si premeditare, treburile s-au concretizat in toata puterea cuvantului: m-am apucat de masterul cu pricina (caruia ii voi dedica o serie de ganduri cat de curand, caci pana acu as zice c-am asteptat sa se decanteze simplele impresii); m-am angajat la mnar, unde e mereu ceva de gandit, de citit, de studiat si de scris, intru bunul mers al lucrurilor; m-am mutat. de acasa. aici alta poveste. cu putine personaje, putina naratiune.

si-n general am mult timp pentru mine, cum se zice, dar nu-mi dau seama ce-i de facut, de fapt.

de facut sunt multe, se stie:

e expozitie frumoasa la mnar, “calatorie in bretania. artisti francezi si romani descoperind cultura bretona”; e cu de toate: pictura, gravura, afise publicitare (sfarsitul secolului XIX-inceputul XX), mobilier, costume traditionale si alte curiozitati mai mult sau mai putin domestice, mai mult sau mai putin vizuale – detalii pentru care sunt in plina ‘cercetare’.

e si gaudeamus zilele astea. pana duminica. iar maine la 13:30 se lanseaza cartea ‘noastra’ cu amorul.

expoziţie nocturnă la MNaR

• iată încă o invitaţie pentru zilele astea:

Sâmbătă, 14 noiembrie, expoziţia „Ipostaze ale modernismului. Pictura în Bulgaria, Grecia, România, 1910-1940” are program prelungit, până la 4.00 dimineaţa, însoţit de performance-uri dada. Accesul este gratuit.

• ce vedem:

Victor Brauner, Marcel Iancu, M.H. Maxy – ca să-i amintesc pe “cei mari” – şi alţii cam ca ei, avangardişti bulgari şi greci.

• ce mai vedem şi ascultăm:

În intervalul orar 17.00 – 20.00, se vor desfăşura nişte performance-uri în spiritul mişcărilor de avangardă de la începutul secolului XX: tineri de la mai multe licee din Bucureşti propun o interpretare originală a Manifestului Dada publicat de Tristan Tzara la Zürich în 1918, în primul şi singurul număr al revistei Cabaret Voltaire. Ei vor recita fragmente din texte de autori precum Saşa Pană, Ion Vinea, Geo Bogza sau Eugen Ionescu şi vor surprinde publicul cu asocieri inedite între pictură şi literatură, ilustrând conceptul de pictopoezie, aşa cum a fost definit de Victor Brauner şi Ilarie Voronca.

ş.a.m.d.

ne zarim pe acolo!

magritte de 2 lei

expozitia cu fotografiile lui magritte de la mnar, la fidelite des images, a fost asa… oarecum sub asteptari, desi n-as putea spune ca n-am avut bunavointa unui efort de autosugestie in timp ce le priveam. ma rog, e vorba de cateva poze cu magritte, sotia lui & friends, in ipostaze inedit-creative, unele mai ludice, altele mai ‘filosofice’. adevarul e ca titlurile imaginilor au fost mult mai interesante decat imaginile in sine; ceea ce, hmm, ar putea sa fie si miza expozitiei, in sensul ca tocmai virtualitatile, lucrurile nearatate propriu-zis, alea care nu sunt, dar ar putea fi, prin proiectie mentala, vis, nush ce, ar conta in povestea asta! [dar deja suprainterpretez si ce zic n-are absolut nici o legatura cu nesarata perindare prin fata pozelor, asa cum am simtit atunci.] mi-ar fi placut sa vad mai multa arta si mai putina viata/biografie in fotografie. de pilda, numai vreo 3 dintre ele puteau fi considerate replici la picturile lui; cea mai tare – climaxul expozitiei, desigur – era un soi de reconstituire a binecunoscutului “terapeut” (prezent aici). eh, pana la urma biletul e 2 lei (pentru studenti)… deci s-avem rezon, vorba aia.