cred ca n-am citit „la viata mea” prea multa literatura erotica asumata; prin notiunea asta incerc sa exclud, pe de o parte, literatura asa-zisa pornografica (vezi „amorurile unui print” a lui apollinaire, ca tot o-ncepusem de curand, unde totusi treburile pot fi citite si-n cheie parodica; chiar si asa, io zic ca plictisesc, oricat de românească ar fi sperma aia din neverosimilele aventuri – aici mi-am permis un mic intertext cu romanul – de gasit la paralela 45; ma rog, in categoria asta as plasa si seria „belle de jour/nuit” etc.), iar pe de alta parte scrierile viguroase, sa le zic asa, ale unui burroughs sau miller, unde prezenta sexualitatii explicite (si extremizate uneori sau excesive, cum vrei; ceva cu ex-…, oricum) o da in altele, e o componenta a unui sistem de idei, a unui manifest, nu sistemul insusi, deci nu miza in sine.
ceea ce-mi vine in contextul de fata sa numesc literatura erotica ar fi, sa zicem, „amantul doamnei chatterley” sau „elogiu mamei vitrege”, unde erotismul e si implicit, si explicit, dar mai mult implicit, chiar discret si cam nespectaculos sau pur si simplu neconvingator pentru un cititor (de) acum. dac-ar fi sa vorbesc despre „delta lui venus: povestiri erotice” (subtitlul in engleza fiind „erotica”, simplu) a lui anaїs nin (ca-i clar ca „delta” ii apartine si ei, vorba aia; sau mai ales ei), as face-o atat in termeni de erotism, cat si de pornografie (fara sa-i atribui prin asta o nota depreciativa neaparat). erotice in scrierile ei mi se par in special atitudinea, spiritul, simturile, asa cum se citesc ele dinspre personaje inspre autoarea concreta (sau invers – conteaza mai putin directia asta de propagare). porno e practic ceea ce se vede, ca sa zic asa; ceea ce ni se infatiseaza, ni se expune; ceea ce se exhiba (si alte ex-uri), iar treburile astea vizuale sunt cat se poate de explicite: pedofilii, nimfomanii, pozitii, orgasme, perversiuni, gafaieli, ejaculari, fetisuri, mici bizarerii/curiozitati sexuale, ma rog, tot soiul de experiente mai mult sau mai putin inedite; aici „cochetatul” scriitoarei cu psihanaliza se vede de la o posta. aici s-ar putea sa fac o eroare de argumentare, in sensul ca nu chestiunile astea in sine sunt porno, caci efectul de pornografie apare, printre altele, tocmai la redarea lor intr-o forma mai mult sau mai putin reusita (de obicei nereusita); iar eu, in schimb, ma pregateam sa spun ca tocmai reprezentarea lor, prin limbaj si imagini - uneori cam prea metaforizate pentru gustul meu -, le diminueaza impactul si le domoleste, le face mai soft si, prin urmare, le umple de un erotism sugestiv. tot aici, discutia poate fi alunecoasa pentru ca e vorba de o traducere si n-am cum sa-mi dau seama pana unde merge, de fapt, in original, eufemizarea asta a faptelor.
lectura povestirilor (exclusiv noaptea, pentru ca, btw, se adoarme bine cu ele si se viseaza pe masura, he he) mi-a produs o scindare perfecta de atitudine: pe de o parte si aproape inevitabil, citind ca un cititor-femeie ce sunt uneori, am empatizat cu virginele-si-tarfele-si-nimfomanele-si-frigidele deopotriva, caci unele senzatii sunt pe bune expresive si nuantate si savuroase; pe de alta parte, insa, in paralel si cu constiinta limpede, am dezvoltat un soi de dezgust/dispret filologic, ca sa zic asa, fata de scaparile autoarei, care in mod clar stie mai mult sa fie femeie decat scriitoare – ceea ce nu-i lucru putin, sa ne-ntelegem, hmm… dar ca sa si exemplific nitel: structurile narative si artificiile pe care le incearca ea sunt cam ieftine si „expirate” si, in plus, folosite prea ostentativ, facil, parca in forma bruta (ca si referirile psihanalitice); vezi jocul cu povestirea-in-povestire si alte mise-en-abîme-uri de-astea groase (pictorul care-i povesteste modelului sau nu-stiu-ce aventuri picante ale altui model), motivul „manuscrisului gasit”, personajele astea – ca tipologii ale frustrarilor – care-si proiecteaza lamentos fanteziile sexuale fie scriind, fie citind – ceea ce desigur creeaza efectul asta de reflectare a scriitorului/cititorului chiar in carte -, unele dialoguri fortate si penibile, vrand parca sa-si depaseasca conditia periferica, cand stim cu totii ca miza sunt scenele de sex [asta e ca-n filmele porno care mai dezvolta cate un fir din asta epico-labirintic, ca sa arate ca e mai mult decat sex acolo!]. de remarcat, tot la nivelul constructiei, finalurile „retezate”, un pic… neterminate chiar, care nu trag concluzii, nu fac morala, nu dau sfaturi sau solutii.
cred totusi ca, cu oarecare ingaduinta sau distanta fata de scriitura slabuta, fara sa faci vreun maret compromis de lectura, te poti realmente bucura, dozat, din cand in cand (cam asa – nu tot deodata, ca se anuleaza efectul), de povestirile astea de o feminitate care combina in proportii destul de fericite forta cu sensibilitatea; nici nu braveaza (gen „bagau”, mi-am amintit acu din senin), nici nu se scurge in sentimentalisme gretoase; impresia mea generala e ca, din fericire, delta lui venus ramane un spatiu viu, deschis, care te invita, pana la urma, sa-ti mai si traiesti viata, vorba aia.
fara a trage vreo concluzie, sunt oarecum curioasa de doua chestiuni : cum ar citi, respectiv cum ar traduce, un barbat povestirile astea? (se-ntelege, deci, ca traducerea a fost facuta de o tipa.)
p.s. poate ca m-am pripit nitel cu “elogiu mamei vitrege”, care nu e de un erotism nespectaculos-neconvingator, cum ziceam acolo, insa lady chatterley da. (la ea o sa revin zilele astea, c-am niste treburi de rezolvat, se pare.)
Like this:
Be the first to like this post.
