rao lovește distopic

nu știu cât de bine le merge ăstora de la rao, cert e că totuși își permit să fie de o aroganță cruntă când vine vorba de prețurile cărților. cred că preferă să se șteargă cu ele la cur decât să le facă vreodată în vreo circumstanță vreo reducere decentă. (nici humanitas n-o bagă mai puțin sfidător, mai ales pe la târguri, când îți trântesc 2-3 lei reducere, dar mă rog compensează cu alte reduceri masive, în librărie, la diverse colecții etc.) la rao, ok, file gălbui cum îi place ochiului, coperți cartonate, lucioase, frumos colorate, dar greșeli de redactare cât cuprinde. (de curând am descoperit una mișto în noua și binevenita, de altfel, ediție a lui “nu” la humanitas, anume “subânțelege”; credeam că numai la adevărul se fac de-astea groase.)

bun, dar iată că și rao în sfârșit își taie de la gură (și de la cur) și vine cu un program de fidelitate pe cinste. dacă ai cumpărat în ultimele 12 luni cărți rao de cel puțin 1 000 lei (10 milioane vechi), ei, în următorul an ai nu mai puțin de 10% reducere la orice carte rao! dar stai, dacă ai cumpărat de 2 000 lei – și care oare n-a cumpărat?! – atunci vei avea 20% reducere și te numești simplu „cititor pasionat”. și stai că nu s-a terminat, dacă ai cumpărat de 3 000 lei într-un an, adică, să zicem, ai dat cel puțin 200 lei/lună pe cărți de la aceeași editură (!), ceea ce oricum cei mai mulți cititori fac, eh, atunci beneficiezi de chiar 30% reducere și devii „super-cititor rao”. credeai că s-a terminat? nu, rao îți oferă reduceri de 35% dacă ai cumpărat de la ei de 3 500 lei în ultimele 12 luni și capeți titlul de „mega-cititor rao”! oameni buni, stați, nu plecați! dacă ai cumpărat de 4 000 lei ai parte (și carte!) de „incredibila reducere” de… fix 40% pentru următorul an și practic primești nobelul pentru lectură, devenind nimeni altul decât „lordul cititorilor rao”!!!

tu n-ai vrea să devii lord?

povestea asta e un pic mai nasoală decât retorica și spectacolul teleshoppingului (care de fapt e foarte amuzant) sau decât ofertele la abonamente de telefonie mobilă cu un infinit de minute.

și eu vreau să fiu lord!

și iubesc și câinii vagabonzi, sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi.

tu în cât timp crezi că poți deveni lordul cititorilor rao?

fanilor din lumea-ntreagă

pe mine la amsterdam cel mai mult m-a impresionat – peste van gogh și celelalte clișee olandeze – una dintre cele 3 cărți pe care le conținea biblioteca lui alex, anume ”fenomenul rapid. legenda continuă”, în compania a doo obscurități nevrednice de titlul deja amintit, tanenbaum – ”distributed systems” și ”computer networks”.

cartea e scrisă de ion cristea („supus pe vecie patimii fără de leac față de echipa de lângă podul grant, a trăit o viață sub însemnele ceferiste, rămânând alături de rapid și după pensionare”) & cristian costache, are aproape 500 de pagini și e o mină de aur, din care am tăiat, ca-n carne vie, câteva crâmpeie întru ungerea sufletului meu. și al fiecăruia dintre noi.

poezie cu rime hiper-meșteșugite de radu stanca:

poezie numai în aparență redundantă etc. de adrian păunescu:

restul ce urmează sunt decupaje memorabile, în care autorii își exprimă plastic sentimentele față de rapid:

o frumoasă recenzie a cărții găsim aici, deși sunt voci pe forumurile de profil care susțin că-n carte apar și greșeli… :(

shopping

dacă n-ai ce să faci cu banii, uite ce distracții propun io pentru zilele astea:

• kilipirim, la sala dalles, până duminică, 10am-8pm. (probabil în weekend va fi mai plin, dar ieri pe la prânz era pustiu, deci tocmai bine.) ce am observat, fugitiv: că paralela 45 nu e, dostoievski – „jurnal de scriitor”, polirom, 3 volume, 2006, 20 lei (ce-i drept, o variantă cam meschin editată, cu scrisul mărunt care vine chiar până-n marginea filei, dar asta e), borges cu casares, „cărți scrise în doi”, 10 lei, niște broșurele de lodge tot la 10 lei (dar io nu l-aș mai citi decât în engleză), volumele alea albe (urâte cum sunt) din freud „opere” la 10 lei fiecare (acu că l-au scos în ediția aia bleumarin, mai spălățică), humanitas cu câteva vechituri mișto și ieftine pe care nu prea le găsești în librării (mi-am luat ceva despre jung, din colecția „maeștrii spiritului”), rao cu veșnicele pseudoreduceri. în fine, nimic nou, cam același repertoriu pe care-l știm de câțiva ani pe la kilipirim. stai pe fază că oricum urmează bookfest.
• ofertă de weekend la anthony frost – dai o carte scrisă în engleză și-ți alegi tu alta din coșul lor special amenajat; 20% reducere la toate cărțile, hehe; free comic book day, 7 mai, nu știu exact despre ce-i vorba, dar probabil merită văzut/încercat.
• bookdepository care au băgat reduceri la colecția oxford ”a very short introduction”, aia cu studii mișto, făcute de oameni serioși, cam pe orice temă te interesează, să zicem. acum, în jur de 5 euro fiecare. vezi aici care-i treaba.

reduceri mișto pe la cărți

acu că s-au mai liniștit reducerile pe la mall, s-a dat drumul la cărți mai ieftine la librăria engleză anthony frost (despre care nu înțeleg de ce nu-și deschide odată site-ul ăla), da, aia de lângă humanitas kretzulescu. e probabil librăria mea preferată din oraș, micuță, și totuși nimeni nu stă cu ochii pe tine așteptând parcă să bagi vreo carte pe mânecă și s-o iei la fugă (deși uneori îmi trece prin cap și asta, știm deja). când nu e anthony frost, atunci e sigur bookdepository (încearcă și varianta .com, unele cărți pot fi mai ieftine decât pe co.uk – în fine, tre să compari), unde sunt cam cele mai bune prețuri din lumea asta la cărți, am io senzația. și vin garantat!

eh, zilele astea, nu știu până când, sunt reduceri simțitoare de 45% la anthony frost, și la cărți bune, și la cărți de căcat. c-așa și trebuie să fie. din ce-mi amintesc acum: john barth – „the book of ten nights and a night” (într-o ediție superbă, cartonată, albastră, înstelată), câteva philip roth, proaste și bune deopotrivă, „mozart – a life in letters” (penguin classics, nu știu dacă-s chiar toate scrisorile, dar oricum e o cantitate serioasă, nu câteva, răzlețe ca-n ediția humanitas), niște murdoch pentru pasionați de pseudovechituri, plus toate alea negre în ediție ok de la penguin classics, plus multe alte chestii, cu 20-30% reducere etc. etc. sau ceva de handke, tot în engleză, încă netradus la noi, am impresia. etc. etc.

măcar cărți să fie, dacă timp nu-i de citit!

 

gaudeamus, astea

vineri fu la gaudeamus si multasteptata lansare a cartii noastre, “scrisoarea de iubire, dragoste, amor”. au vorbit niste uameni; carmen musat, iulian baicus si alti ganditori, mai mult sau mai putin studenti. am stat in spate si am chicotit. intre noi, barbatii, cum s-ar spune. antoaneta tanasescu, intr-o forma radiindă (!), n-a pregetat sa-si exprime, inca o data si-o data, iubirea (dragostea, amorul…) pentru vinci, “iubirea ei secreta”, alaturi si de emilian (dar mai putin!), marturisindu-i domnisoarei care-o insotea… asa sunt eu, imi pierd mintea dupa cate un baiat! dar in fine!

am gasit “noaptea sexuala” a lui quignard cu 65 lei. am luat-o, m-am bucurat nitel si apoi destinul a ales s-o fac cadou, aproape impotriva vointei mele. tristetea fu maxima, desi dorinta de a o pastra se indrepta nu atat spre continut – sumar, de altfel -, cat spre ‘ideea’ de (o astfel de) carte.

dar mi-am revenit repede, cu carticele de la paralela 45 si art. si un super-mega-dictionar longman recent, la un pret penibil. desi produsul nu prezenta (mici) defecte, vorba aia! ne indreptam victoriosi spre iesire, io si cu vinci, care mai de care mai mandru (sau trufas) de achizitiile livresti, inca buimaciti de stralucirea si opulenta marilor (si trufaselor) edituri, de forfota si caldura inabusitoare etc., cand, din senin, modest, umil etc. – dar nu fara demnitate, ce-i drept – se apropie de noi un domn in varsta, tinand in mana o carte si o sacosa in cealalta, si ne intreaba: “nu va suparati, un volum de epigrame nu v-ar interesa?” nu, multumim… si ne-am carat usor deprimati.

şi mie-mi place luni (7)

• carte: side effects - woody allen [jucandu-se, printre altele, de-a socrate, intr-un dialog de toata frumusetea.]
• melodie: detasare – silent strike [mai de pe meleagurile noastre. pentru un trip autentic deci.]
• film: el metodo (2005), marcelo paneyro [un fel de joc bine construit.]
• pictor: victor brauner (1903 – 1966) ['sufletul' plastic al avangardei noastre.]

hai/ku/marea/literatură

haiku-urile promise (deci cele 17 silabe, 5-7-5), ale lui david m. bader, pe principiul: as an added benefit, when asked, “did you really get all the way through <war and peace>?” readers can now suavely reply, “no, but I read the haiku.”

s. beckett, “waiting for godot”

Act I. “it’s hopless.

My boots don’t fit. Where is God?”

Act II. The same thing.

h. james, “portrait of a lady”

Will she inherit?

Which suitor will she marry?

When will tea be served?

d. defoe, “robinson crusoe”

Alone for twelve years,

then a footprint in the sand.

Thank God! A servant!

g. chaucer, “the canterbury tales”

Pilgrimmes on spryng braecke -

roadde trippe! Whoe farrtted? Yiuw didde.

Noe, naught meae. Yaes, yiuw.

_____________

* iar la finalul introducerii, [...] one hundred haiku, designed to be read and enjoyed without interfering with anyone’s weekend plans. at the end, there will not be a quiz.

pentru mine

in fiecare an, de ziua mea – sau imediat dupa – am noi carti de pus la capul patului, s-adorm in tihna si-n rasfat (ceea ce n-a fost cazul azi-noapte, cand am avut o insomnie teribila; nu fara motive, totusi), sa am pe ce sa-mi plimb ochii-mainile inaintea viselor electrice; de data asta, un barthes si discursul lui indragostit (in lipsa altor indragostiri, zice naratorul – necreditabil), picturi naive, haiku-uri piperate despre ‘marile capodopere ale literaturii universale’ [voi reveni cu niste exemple suculente], monsieur courbet, sa tot port de-acu originea lumii (lui) cu mine, kierkegaard sau-sau don juan, vorba aia. (plus celelalte curiozitati, mai putin livresti, cutiute-sticlute-mere-verzi-magritte-ene, dar la fel de dragi.)

invitaţii

despre mine n-as fi vrut sa mai scriu acum. ma ‘updatez’ cam greu cu treburile asa-numite ‘scolare’; pornind de la fascinantul tablou al literaturii americane de inceput de secol 20, cu povestile lor despre recolta graului si conflictele din spectaculosul univers al fermierilor! zau c-as fi multumita numai cu vreo 3 cursuri, care sa-mi provoace un-gand-doua si un zambet, in acelasi timp – sa zicem nicolae manolescu (ca tot e ultimul lui an de predare*), sebastian-vlad popa si antoaneta tanasescu.

iar vineri, 13 martie, in sala de consiliu de la litere, ora 14, va avea loc o dezbatere cu oameni care mai de care mai luminati (paul cernat, livius ciocarlie, carmen musat, caius dobrescu, iulian costache, mircea martin) despre (multasteptata si, apoi, multcomentata) “istorie critica a literaturii romane” a aceluiasi manolescu, cu autorul de fata. (io abia astept, recunosc.)

______________________

* prilej cu care, ma gandesc eu asa, poate ar fi frumos sa dai pe la litere intr-o zi, saptamana asta neaparat (ca pe urma se-ntoarce la paris), sa-l mai prinzi la un curs;  pe bune ca merita. (literatura romana in comunism, mai exact.)

iata si programul: luni – 10:00, marti – 12:00, joi – 12:00 (de fiecare data in sala condurachi, de la facultatea de istorie, etaj 4), iar vineri – 12:00, sala iorga, tot istorie, etaj 1. succes!

şi mie-mi place luni (6)

• carte: jurnal - franz kafka
• melodie: picture of my life – jamiroquai [mai putin partea cu cainele din video.]
• film: drugstore cowboy (1989), gus van sant [pentru ca mi-am amintit de burroughs; apare la final.]
• pictor: william morris (1834 – 1896) [mmmbine, pictor si nu prea... am mai zis eu de miscarea 'arts & crafts'; iata niste modele de simetrii vegetale - dintr-ale tapetului si textilelor.]

început

uite doua inceputuri care mi-au atras atentia. (ideea o vazusem candva pe alt blog, dar atunci nu mi-a venit nimic in cap.)

under certain circumstances there are few hours in life more agreeable than the hour dedicated to the ceremony known as afternoon tea.

(the portrait of a lady, henry james)

if you’re going to read this, don’t bother.

[si continua pe cateva randuri in acelasi ton ostentativ, anti-.]

(choke, chuck palahniuk)

înapoi în miezul lucrurilor

chestiuni carora imi dau seama ca le dusesem cumva dorul: (dupa cum am mai zis) mararul, patrunjelul si leusteanul, (si din alta categorie) carturesti(i), bcu, hazul pe care-l scoate vinci din orice (de la nimic la cacat, sa zicem) sau sebastian-vlad popa & spectacolul lui de idei melodioase, scoase si alea cinestiedeunde.

ieri, pe hol, fix in fata secretariatului, don juan-ul meu i-a starnit o furtuna de asocieri fanteziste; despre totalitate, despre o metafizica non-transcendenta, despre expresionism (pentru care a dezvoltat clar o obsesie), despre etica ne-credintei, despre whitman… era pur si simplu transpus. el cu sine. ‘stati putin’, intervin eu. ‘nu pot modifica fundamental acum abordarea din lucrare.’ la care el, readus in mundan, ‘aa… da, nu stiu, ideile astea mi-au venit acum, vedem.’

azi, optionalul lui – literatura romana contemporana. prevad, cu placere aproape, ca vom ramane o mana de oameni pana la urma. scoate din geanta cateva carti – niste cezar paul-badescu, alex tocilescu, razvan radulescu; apoi zice: ‘eu am facut deja romanele astea anul trecut; chiar nu le mai pot face acum. n-ar fi corect – nici fata de ei [de autori], nici fata de mine…’ iar io ma trezesc s-adaug: ‘si nici fata de noi.’ se stramba nitel, neconvins: ‘mmmda… dar, in fond, cui ii pasa de voi…?’ pai si cam asa e: pentru ca fiecare (dis)curs al lui e in primul rand un proces de gandire spontana si (aparent) nestructurata, ca o spirala care se creeaza si se mananca pe sine, in acelasi timp (cum zicea tot azi antoaneta tanasescu – alta poveste si ea), proces la care intamplator noi asistam, dar pentru care suntem – in viziunea lui s-v popa – optionali; tocmai de-asta nici nu-i pasa cine vine/intra/pleaca sau cati etc. iar daca ramane unul singur sa-l asculte,  cu chipul deformat de uimire si interogatii – e de-ajuns, pentru ca-nseamna ca ala vrea, trebuie sa fie acolo cu adevarat.

p.s. din categoria ‘mica istorie’, cica: ‘ionel teodoreanu era cel mai… sexi avocat bucurestean al vremii.’

p.s. 2 mark twain, in poza din “autobiografie”, aparuta la editura art, ni se arata ochilor sub forma unei combinatii demne de luat in seama: parul lui einstein si mustata lui nietzsche. (nu, nu mi se pare; a se verifica.)

şi mie-mi place luni (5)

• carte: sexul si spaima, pascal quignard [desi ziceam ca propun jurnalul unei fete greu de multumit. nu stiu ce s-a intamplat.]
• melodie: love hides - yonderboi
• film: stardust memories (1980), woody allen
• pictor: paul klee (1879 – 1940) [deci iata si 'secretul' image header-ului meu.]