the other side is the same

trag de mine din toate partile sa redevin prezenta. iar s-au ingramadit zilele si imaginile si se amesteca intre ele ca-n capul unui om beat. mama-mi zice c-a visat ca ma-ntorsesem, ce chestie, si eu am visat acelasi lucru, dar c-o abordare nitel diferita. inevitabil plecarea altora de aici activeaza gandul plecarii mele, pe care-l tarasc in permanenta dupa mine de-acum. de fapt, ma simt ca-n piesa lui ionesco cu amedeu si cadavrul. insa intre timp am cunoscut povestea trenurilor noaptea. amsterdamul mohorat murdar, cu ploaie si vant si frig crunt, cu umbrele rupte, cu cizme ude, cu privirile care se straduiesc sa zambeasca pentru ca n-ar mai fi nimic ddsc05872e zis si pentru ca asta nu seamana cu alte scene stiute si pentru ca de fapt e vorba de o tristete dulceaga, de pus in rama, de transformat in amintire exact pe masura ce-o traiesti. emotii simple, fara asteptari deplasate, la rijksmuseum, golden age (secolul al XVII-lea olandez, mai exact), unde cireasa (oficiala) de pe tort a fost marele – la propriu si la figurat – “rond de noapte” al lui rembrandt. vermeer, jan steen sau pieter de hooch (cu perspectivele lui key-hole-like) nu m-au impresionat mai putin. in paralel cu imagini si vise si proiectii nelamurite, ne-am mutat in casa de care povesteam, unde, de-aproape, lucrurile se tot complica, de la sacul rosu sau verde de gunoi pana la peretii reci sau dulapurile vechi si enigmatice, neumblate decat de soareci – prietenosi, speram noi, dupa modelul lui jerry. altfel, parca traim viata altcuiva. lumini galbui discrete, ceaiuri asiatice si jazz zi si noapte rasuna peste tot – creatori de atmosfera ne numim. plin de carti si istorii, teorii ale artei, cateva romane bune, scari de lemn scartaitoare, catelul care detine atributele unui om batran – respira greu cand doarme, se misca lenes; isi ia avant – e un proces elaborat, se da cativa pasi inapoi, calculand distantele – si sare (uneori nu reuseste din prima) fie pe canapeaua din living, care-i apartine in totalitate, fie pe un scaunel in dreptul ferestrei imense care da spre strada si tot priveste afara; ofteaza, geme, ce melancolie si pe el. si pe mine, mi-o asum.

p.s. si ceasul belgian, cu tot cu ironia olandeza. (uitasem de el.)


2 responses to “the other side is the same

  • Bumb

    ironia olandeza e numerotarea inversa? sau asta-i specific belgiana?
    un mestesugar foarte… trigonometric, banuiesc.

  • voroncas

    in centru scrie ‘belgian clock’, iar poanta ar fi din capitolul olandez cu ‘belgian are stupid’. n-as zice insa ca de data asta le-a iesit, ca treaba e cat se poate de ingenioasa (de oricine o fi fost gandita/inventata).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: