pedagogia la animale (I)

pe scurt, am inceput practica pedagogica, ca o constiincioasa profesoara ce vreau pot sa ma fac. undeva la capatul bucurestiului, la pipera, la colegiul tehnic “edmond nicolau” – leagan al culturii inalte, spatiu inefabil al mintilor (prea)luminate e.t.c. (ca sa citez cu emotie dintr-un panou didactic atarnat evlavios pe peretii cabinetului de romana din acelasi liceu; sau, altfel spus, costache negrutzzi, pentru ca creativitatea aici e la mare pret!) sa revin… proful asa-zis ‘mentor’ e un mosulet vivace (pana la patetism isteric chiar, vom vedea), cu idei fixe, cum altfel? contrar asteptarilor, spectacolul nu l-a dat atat gradina zoologica a elevilor (o fauna cam neinteresant, as zice), cat acest dascal adanc patruns de harul divin (!) al liricii argheziene, in cazul nostru.

textul supus spiritului sau analitic: “flori de mucigai” – adica ciuperca aia care creste la intuneric si umezeala, cand pe arghezi, acest corifeu al literaturii romane,  l-au parasit sfintii & harul si efectiv nu si-a mai cunoscut unghia de la mana dreapta si a apelat la fortele necunoscute, adica unghia luciferica, adica raul, pentru ca – nu-i asa? – raul e cel care-l si bagase de altfel la puscarie. cam asa sta treaba. la “psalmi” lucrurile se complica nitel, intrucat aici e vorba de niste probleme filosofice, chiar existentialeasa cred eu! pe masura  ce comenteaza versurile, vocea-i raguseste mai tare, gesticulatia mainilor abunda – in special plesnindu-i jucaus pe elevi peste capetele oxigenate sau in stil ‘caine’ (cum zice vinci), cu coama d-aia pe spate -, pana la climaxul estetic, cum nu()mai un exorcist profesionist e capabil. experienta este, pentru fiecare dintre noi, una cathartica, mai ales cand reia de cateva ori, cu frenezie declamatorie, versul ‘vreau sa te pipai si sa urlu – este!’ (moment in care, intru autenticitate, inhata mana unui sarac cu duhul din prima banca, o zgaltaie si continua retoric: ‘ce-i asta?… ma-te-ria-li-ta-te, cor-po-ra-li-ta-te, uite, sa pipai. io sa-l pipai pe dumnezeu, nu dumnezeu pe mine!’) unii isi permit sa zambeasca, la care profesorul emite cateva fraze memorabile, apasate, solemne, fara destinatar concret: cand razi inainte sa ti se transmita mesajul, iti demonstrezi suficienta intelectuala, dorinta de a nu evolua! iar cand vreun elev ii raspunde, domnul nostru (trandafir, in felul lui) graieste, vrandu-se sarcastic: va rog eu mult sa incercati sa nu mai faceti ca verisorii mei din somalia sau kenia. (adica sa construiasca si ei o propozitie coerenta – subiect, predicat, complement si atribut, eventual.)

am plecat ingrozita; repet, de profesor. (tipul asta de invatamant explica, cel putin partial, nivelul elevilor.) voi reveni, ca doar luni o sa asistam inca 4 ore, inainte de marele moment al predarii propriu-zise. amin.


8 responses to “pedagogia la animale (I)

  • Pobby

    Arghezi i-ar fi zis probabil simplu: Sictir!

  • Vinci

    Nu stiam ca egzista radicali d-astia citind blogu’ lu’ Iuliana

  • stingo

    Halucinant.

    Dar e tot mai bine decât la Vaslui, acum vreo 12 ani, când profa de engleză le-a spus elevilor, sictirită (de faţă cu entuziastul student de la Bucureşti): “Băi, ştiţi ceva? Mă doare-n pix de voi”.

    De-aia nu sunt (nici) eu profesor.

  • voroncas

    @Pobby:
    sau ar fi asternut repede un pamflet.

    @stingo:
    deci te-a convins/’lecuit’? :)
    imi imaginez ca poate fi mai rau de-atat; dar poate tocmai de-asta (inca) o iau ca pe o provocare, pornind de la antimodele.

  • My Rain in November

    am nimerit la practica la mate un soi de prof cu idei fixe…

    la prima mea predare, stiind ca vrea sa abordez metode diversificate, am lucrat mai intai cu intreaga clasa, pana se intelege metoda de rezolvare, apoi cu cate un elev pe rand la tabla, dupa aceea cu impartirea clasei in grupe si cate un reprezentant la tabla… treaba mergea pe roate, clasa antrenata… cand ma cheama si imi zice ca cel mai bine ar fi sa le dau munca individuala. ok! daca asa vrea.. ma execut. le dau setul de probleme, restul nefacute in clasa raman tema. ma plimb printre ei, corectez greseli, le explic (eram atenta sa ma vada proful ca ma implic si la faza asta, nu ii las doar de capul lor)… la un mom dat iarasi ma cheama sa imi spuna ceva… iar elevii se pregatesc de pauza. eu nu observ ca pe ceas mai erau 3 minute si inchei ora. mnah atata mi-a trebuit! dar cum adica? de ce nu am gestionat corect timpul? asa ceva nu se poate!…. offf…

    PS. sa ne povestesti cum a fost si la tine prima predare… iti tin pumnii, evident ;)

  • the mad hatter

    am tras chiulu la astea… :(

  • voroncas

    @My Rain in November: [lung rau numele :D ]
    iar intre timp ce faci/cum merge? sigur o sa povestesc. multumesc.

    @the mad hatter:
    tocmai unde era adevarata distractie…

  • My Rain in November

    @ voroncas: luuuung, da’apoi semnificativ :D acum sunt profa cu acte in regula, imi place tare mult… iar partea cea mai buna este ca si elevilor/studentilor mei pare sa le placa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: