angoisse

în tramvaiul 34. un plod de vreo 9 ani, probabil inocent viitor manelist, cu mama lui:

și dacă-mi zic fetele ceva de inel, la școală? [are un inel de tinichea pe arătătorul drept.]

le zici că-i de la biserică, răspunde mă-sa mulțumită.


3 responses to “angoisse

  • mesmeeacuttita

    bouche-bee, indeed!

  • mihaicirjan

    hai, ca e emotionanta intamplarea. si nu o spun ironic sau cu re-evaluari “inteligente” ale kitsch-ului.
    e ca la bibelourile ce ne impanzeau sufrageriile: e emotionant “social,” ca sa spun asa.
    sau florile artificiale: de ce nu aveau unii din parintii nostri timp sa ingrijeasca florile naturale in anii 90?

  • voroncas

    @mesmeea cuttita:
    involuntar, desigur.

    @mihaicirjan:
    de acord.
    eu am vazut si ceva dramatic acolo, in tensiunea dintre firescul si bunul-simt al vietii (ce-o sa sa zica fetele) si biserica, indesata absurd in mintea copiilor, drept instanta legitimatoare (pentru orice, practic).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: