elogiu amânării

am ajuns la concluzia, pe care o intuiam de multă vreme, că unul dintre cele mai tari – în sensul tare al cuvântului! – sentimente e acea ușurare spontană, efemeră și incompletă, provocată de amânarea unei chestii așa-zise nasoale. ce e și mai interesant e că, în durerosul timp pe care l-ai acorda chestiei nasoale, dar pe care tocmai l-ai câștigat pentru nevoile personale, nu apuci de fapt să faci nimic care să șteargă vaga urmă de vinovăție. mă rog, ce contează e pur și simplu iluzia aia de câteva secunde, nu mai mult, că ești perfect liber și stăpân pe viața ta. sau șefu la idei.

e atunci când…

– abia în noaptea dinaintea predării unui eseu, deși te-ai apucat de el, decizi să nu-l mai dai și te culci fericit

– abia în noaptea dinaintea unui examen decizi că un examen nu te face pe tine (om) și că-l dai oricum în toamnă și te culci fericit și aștepți liniștit vacanța de vară

– în noaptea dinaintea unei restanțe îți dai seama că oricum n-ai nevoie de bursă/n-ai note prea mișto pentru bursă și decizi să-l dai în prima sesiune din următorul an și te bucuri autentic de ultimele zile de vacanță

– te trezești futut, începi să te-mbraci să pleci la serviciu și brusc te decizi că nu ești tu sclavul nimănui și suni și zici că nu mai poți ajunge și te bagi la loc în pat, fericit

– ai sau dai meditații și suni cu juma de oră înainte de ședință și anunți c-a intervenit ceva și apoi o freci degeaba pe-acasă, dar fericit

desigur, ce e absolut esențial e că ideea asta a amânării apare ca o revelație, ca o salvare din senin, care nici prin cap nu ți-a trecut înainte de momentul fatal, imediat… pentru că înainte de punctul critic n-ai avea nici curajul unei astfel de hotărâri și nici suficiente motive – e ca și cum ți-ai proiecta o lene cruntă pentru săptămâna viitoare când ai nu știu ce examen. tocmai aici e frumusețea – că tu ești total convins că o sa faci și aia, și aia, oricât de mult ți-ar displăcea. de-aia îți mai pui ceasul să sune dimineața. să renunți de cu seara nu mai are nici un farmec.

ironia e că ești perfect conștient că-ți îngreunezi pe urmă treburile, mai ales când chiar ai nevoie, în mod „obiectiv”, de o învoire etc. doar că a te sustrage unor obligații (de tipul celor amintite mai sus) pentru a rezolva alte obligații (că s-a spart țeava la baie sau că ai programare la doctor) nu mai are nici o legatură cu afirmarea libertății proprii, care nu se manifestă decât ca lux (nepermis) în situațiile de maximă gratuitate.

așa am făcut și io în dimineața asta, după ce dormisem prost vreo 4 ore. iar când m-am întors în pat să mai dorm încă niște ore sănătoase am fost cea mai fericită. mă jur! (restu e sclavie.)


7 responses to “elogiu amânării

  • roxxxana

    cum e si sa reusesti sa te tarasti la bcu in scopuri hiperconstiincioase, da ajuns acolo, sa stai pa fb sau sa citesti cu totu alceva decat trebuia. sau sa iei cele mai responsabile decizii de studiu pt seara, da’in drum spre casa sa virezi subit inspre o bauta zdravana :D

  • EmilianXXX

    Da, si eu imi doresc sa fiu cateodata frumoasa din padurea adormita. ca tot vorbeam cu mai sus numita roxxxana (adica sa ti se intample ceva inainte de un mare eveniment – cum ar fi maritisul pt o printesa, sau licenta/dizertatia pt un student – si sa adormi inconstient. Insa dincolo de munca, vointa, efortul tau (AKA working class hero) toate lucrurile sa se rezolve intr-un fel foarte placut si convenabil. Te trezesti si esti gata maritata, licentiata etc. Adica ai in sfarsit o viata care n-are cum s-o ia razna, asta pentru ca nu ai cum sa te trezesti decat atunci cand lucrurile s-au rezolvat bine de tot.
    Da, imi doresc sa fiu frumoasa din padurea adormita, oricat de gresit suna.
    Adica nu, imi doresc sa fiu si Sleepin’ Beauty, dar si sa fiu intr-o padure adormita ca sa-i fac ce vreau eu.
    Alta solutie in viata eu nu mai vad!

  • mrdoc

    multa dreptate ai cu teoria ta. interesant totusi ca e, in esenta, o teorie masochista. afirma necesitatea unei instante de control rigide, placerea ta cea mai intensa rezultand din inselarea [periodica si efemera, aproape compulsiva] acestei instante.

    cool :)

  • mesmeea cuttita

    si don juan are o teorie in sensul acesta :)

  • voroncas

    @roXXXana:
    asta-i deja lux gros. vezi, d-aia nu()mai merg io la bcu. mi-e frica de mine acolo!

    @EmilianXXXXXXXXXXXXXXXX:
    heroina ai incercat? s-ar putea s-ajute, ca iarba e prea slaba.

    @mrdoc:
    n-am gandit-o asa initial, dar e clar ca intra perfect in raportul asta necesar si ‘multi-aplicabil’, ca sa zic asa, durere-placere.

    @mesmeea cuttita:
    perfect de acord!
    si amanarea perpetua, si prezenta legii ce trebuie incalcata. (don juan e inca preferatul meu.)

    @mrdoc:
    astia vechi sunt cei mai noi :)

  • Dulce Deea

    Începi să-mi descrii propria viaţă :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: