iubirea de tractoare

sau un posibil scenariu pornografic, prilejuit de cei „doi copii minune ai industriei românești, uzina de autocamioane și uzina de tractoare, brașov”:

peisaj industrial

dispecerul ghiza nicolae: „da, lucrez de 15 ani în uzină, o știu poate cum nu o știe nimeni, și secția mea este cea mai dotată; am fost lăcătuș mecanic, apoi controlor tehnic, acum iată-mă-s dispecer și n-aș pleca de-aici nici în ruptul capului, am aici o a doua casă și familie.” [de ce n-ar pleca?] „întâi pentru că îmi place meseria, apoi pentru că „una” este uzina de tractoare brașov, și puțin lucru-i să știi că din mâinile tale iese ceva admirat nu numai aici, ci și în alte 40 de țări? […] când iese un tractor nou pe poarta uzinei simți așa „ca o zguduire” și asta înseamnă că și inima ți-e tânără. pe unde merg nu se poate să nu dau de un „băiat” de-al nostru și la așa întâlnire cum să nu te bucuri? și asta nu-i puțin lucru, e chiar foarte mult. dacă vreți să știți cum este uzina, păi trebuie să veniți în fiecare zi, aici se schimbă totul, într-o zi cât în șapte.”

ancu constantin, secretar u.t.c. al organizației din secția motor, are numai 19 ani: „știu că sunt o piesă mică, dar importantă în acest „ceasornic” uriaș și dacă din mâinile mele ies lucruri de calitate, „ceasornicul” merge bine și asta este tot ce îmi doresc. fiecare tractor mă poartă cu el. într-un fel eu ar odată cu tractoarele noastre și pâinea este parcă mai gustoasă când este frământată de mâinile tale.”

povestitorul: „da, pâinea este mai gustoasă… și ideea îmi trezește parcă din mijlocul zecilor de tractoare sclipitoare un miros dulce de pâine, scoasă de curând dintr-un cuptor, mireasma uscată și păioasă de grâu copt, sau aburul umed de pământ întors pe brazdă și gândul mă duce la sutele, miile de tractoare răscolind seva pământului.
părăsesc halele cu nostalgie, îmi doresc și eu câteva zile în care să umblu nestingherit prin fabrică, și poate dacă aș putea să șlefuiesc o piesă sau măcar să o șterg de ulei, aș simți cum îmi mulțumește acest pământ descântat de tractoare.”

mihai diaconescu în luceafărul (secțiunea „tineri reporteri”), nr. 31, 31 iulie 1971

și, pentru final, o vorbă la care să rumegăm îndelung, în profundă și imediată legătură cu sperma zilelor trecute: „bobul de grâu operează în memoria mea cu energia extraordinară a madelenei proustiene.” (cezar baltag, tot în luceafărul, nr. 29, 1971)

n-ai cum s-o spui mai bine, n-ai cum să parodiezi așa ceva; e un discurs perfect, epuizat deja.


2 responses to “iubirea de tractoare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: