„din chinurile vieții”

colegul dragoș zicea de curând că atunci când vrea să se distreze cu subiecte erotice îl răsfoiește pe sade. io când vreau să mă distrez, inclusiv cu subiecte erotice, deschid la întâmplare istoria lui călinescu (pe care mi-am făcut-o cadou de ziua mea în 2004, după cum apare marcat pe prima pagină). și cu cât mai obscure personajele nimerite, cu atât mai mare perversitatea – a mea și a lui călinescu deopotrivă.

în capitolul „arta cu tendență. 1881. epigonii lui eminescu. refractarii. socialiștii”, la pagina 546 (minerva, 1985, ediția a II-a), o găsiți pe sofia nădejde, alături de un călinescu hulpav după material meschin-degenerescent, pentru că lui îi place nu doar anecdotica biografiilor, ci și, parcă cu un masochism obstinat, să povestească tranșant romane oarecare, perfect stupide; nici nu mă-ndoiesc că asta îl relaxa profund:

În nuvele, Sofia Nădejde a urmărit probleme sociale și a împărtășit „din chinurile vieții”: tragicomedia unei căsncii între un don juan gelos cu o femeie greșită și cinică; trista soartă a copiilor din orfelinat; cazuri de mizerie, de alcoolism. Impresia este că scriitoarea vestejește fanatismul pasional, concepând căsătoria ca o uniune morală, întemeiată pe înțelegerea fiziologiei celor două sexe. Astfel, în Vae Victis, drama izbucnește dintr-o optică excesiv idealistă. Mitică Dimitriu, avocat, e infidel, fără maliție, având oroare de gelozie. Prins cu o femeie de către soția lui, o pălmuiește pe aceasta din urmă care, susceptibilă, înnebunește. Vieața la țară e un document de ignoranță și superstiție. Copilul moare de anghină difterică și mama consultă pe baba Dochița, moașa satului, care opinează că este „buduhoală de gât” din cauza „trinului”. […]

Prin urmare, chestiunea sanitară, mizeria fiziologică puse în legătură cu raporturile de clasă sunt preocupările dominante. În O iubire la țară, Neculai, bolnav de pelagră, se spânzură. Ilinca, fata lui și logodnica lui Niță, e sedusă de boier, la care a mers să ceară făină. Face un copil și înnebunește. Niță, venind de la armată, împușcă pe boier.

Romanul Robia banului, care promite un tablou al regimului capitalist, e mai mult o predică inteligentă împotriva avariției și intemperanței. Hristea Pandele, bancher, ia tutela copiilor fratelui său, Susana și Ionel, moșierul Nicolae, mort de spaima de a fi arestat pentru o crimă comisă în legitimă apărare. Susana trece printr-o criză mistică, sub înrâurirea călugărițelor, apoi se vindecă, cunoaște pe Sorin și rămâne însărcinată. Sorin era de bună credință, muri însă în campania din 1877/78. Susana moare și ea. Fiul ei, Aurel, e depus la orfelinat (se reeditează paginile de deplângere a regimului orfanotrofic), e luat apoi de o bravă moașă, cocoana Ana, furat de niște țărani, regăsit. Ionel, fratele Susanei, merge la Paris, face cheltuieli nebune și, fiindcă Hristea, insensibil și plin de aforisme, nu vrea să-i mai dea bani, se spânzură. După un naufragiu, Hristea își schimbă moralitatea și lasă averea lui Aurel.

ehe… ce mai e de zis?

sofia nădejde, „prozatoare și autoare dramatică româncă de orientare feministă și marxistă” (via wiki) deci lol.


One response to “„din chinurile vieții”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: