odă manichiuristei

„la salon” – cosmetică, coafor, „mani-pedi” & alte meschinării – trebuie să mergi umil și tâmpit, apăsat de păcat, alienat; ca la doctor, ca la preot. intri acolo ca ultimul om, cu vopseaua decolorată la rădăcini, cu oja de pe unghii ciobită, cu păr pe picioare, cu sprâncenele prost crescute. în timp ce tipa de la recepție și aia care-ți întinde abil ceara fierbinte au sprâncene tatuate perfect, dezumanizant. trebuie deci să te lași pe mâna lor, să-ți vinzi sufletul, fie ce-o fi, că sunt pe poziții de superioritate, chiar și atunci când îți bagă pe gât kiss fm și le auzi fredonând un guess who sau connect-r, deși înainte o să spună că s-au săturat de aceleași melodii tot timpul. după câteva ore de plictiseală, aceste ființe misterioase și contradictorii, care sunt în stare să-ți maseze divin picioarele, care înțeleg rădăcina încăpățânată a firului de păr și care în general știu să facă din căcat bici, îți redau demnitatea umană. e ceva ce nimeni nu poate înțelege.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: