lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par

marele blestem al vieții este că viața nu merge de la sine și că nici cea mai elementară desfătare de pe lumea asta nu vine fără un efort absolut necesar și inevitabil, adică fără suferință. asta-i legea – deci ori îți pui ștreangu de gât, ori aștepți să putrezești în casă, ori, varianta idilică, intri-n horă, joci și crezi fără să cercetezi. nu există bucurie pură, autonomă, există doar negocieri și schimburi: sufăr acu ca să mă simt bine mai încolo. fac o zi întreagă curățenie în casă, ca să fie curat pentru cel mult o zi, că apoi uiți cât te-ai chinuit și începi să te caci pe covor, să nu mai ridici firimitura când o vezi căzută (deși se spune din bătrâni că atunci când pâinea e aruncată pe jos, maica domnului stă îngenuncheată și plânge – acu fiecare hotărăște pentru sine), să lași uleiul stropit pe pereți, pahare folosite prin toate coclaurile casei, plus fatalitatea vaselor murdare: dacă nu le speli imediat după ce-ai mâncat, ia-ți adio, căci vor rămâne încremenite în chiuvetă vreo săptămână (pe puțin), până se anunță tovarăși în vizită și ți se face jenă și-i rogi pe ei să le spele, că oricum nici nu ai în ce să le pui să mănânce sau să bea.

iar dacă extindem cercul preocupărilor, eforturile devin copleșitoare, nici să ieși la o „bere la terasă” nu mai poți. da, muie ți-s posmagii.

pregătirile și suferința dinaintea acțiunilor atârnă chiar mai greu decât bucuria pe care ți-o produc, așa că de cele mai multe ori nici nu te mai apuci. nici nu-i de mirare atunci că încântarea de a construi scenarii, de a-ți face iluzii și de a proiecta povești cu tine și viața ta depășește considerabil satisfacția lucrului împlinit. deci nimica n-are nici un sens, trebuie să ne intre bine-n cap chestia asta.

cam atât am avut de spus într-o zi de septembrie (luni), sper că alții se pricep mai bine să fie fericiți și să zâmbească la lume, io stau acasă și beau must, am de scris, dar scriu pe lângă, ce-mi mai place eschivarea…

intră unu îndârjit ieri pe mine pe mess, îl scosesem de mult din listă: „așteptam un telefon de la dumneavoastră!”, bine, așteaptă.


4 responses to “lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: