gândiți mai mult, scrieți mai puțin

[sau măcar fiți amuzanți.]

chestiune veche și arzătoare zilele astea prin online, repusă în discuție cu ocazia controversatului premiu literar „augustin frățilă”: dom’le cine dă/trebuie să dea valoarea și verdictele în literatură, așa-zișii specialiști, profesioniști, critici „oficiali” sau bloggeri adunați de peste tot, simpli cititori, amatori nevinovați, adică oricine? evident, mor de plictiseală cu dezbaterea asta. în teorie, nici unii, nici alții nu-s perfecți, în sensul că ambele tabere sunt corupte și coruptibile. unii de putere, alții de prea multă naivitate. 

dar cel mai tare mă plictisește ideea că tre’ să popularizăm literatura bună, că tre’ s-o „traducem” pe înțelesul fiecărui om, oricât de nepregătit și ignorant ar fi, iar pentru asta îi avem pe bloggeri, acești mesageri ai ideilor înalte puse în cuvinte simple. groaznic. eu zic, dimpotrivă, că nu tot prostul trebuie să citească, că literatura (și artele, în genere) nu e pentru toată lumea, că ierarhiile trebuie să rămână. ok, accept că există o grămadă de cititori sincer pasionați și pătrunși de patosul lecturii, fără să fi făcut studii filologice, să zicem, le accept bucuria și deschiderea inocentă spre literatură, dar mi se face greață când omul pretinde a fi și formator de opinii, reper critic și începe să creadă că chiar are ceva de spus. îi depistezi imediat: sunt ăștia care-ți povestesc cărțile, ăștia care se pripesc și-ți trântesc capricios de la bun început „mi-a plăcut/nu mi-a plăcut”, de parcă îi pasă cuiva de o asemenea tranșare, sau din contră o țin pe o indeterminare tâmpă, de tipul „nu pot să spun că nu mi-a plăcut, dar nici nu m-a dat pe spate, mă așteptam la altceva, deși au fost lucruri care m-au impresionat mult”, sunt ăștia care se bagă cu capul înainte, fără nici o jenă, fără pic de simț al ridicolului, mizând pe viziunea lor pură și virgină, exact în autorii mari, în ăia grei (pe care, chiar și dacă nu-ți plac, chiar și dacă nu-i înțelegi etc., pur și simplu nu poți să te caci doar pentru că așa vrei tu, doar pentru că ai auzit tu că cititorul face legea), de parcă le-ar face critică de întâmpinare – asta mă amuză teribil. ăștia sunt cititorii lipsiți de orice „complex” și devin înfumurați tocmai prin exacerbarea modestei lor inocențe: „io nu sunt specialist, ci spun și scriu exact ce cred eu, ce simt eu, cu maximă sinceritate și fără pretenții” (spre deosebire, adică, de profesioniști). și exact sinceritatea asta face ravagii – și când scrii literatură (bine zicea oscar wilde), și când scrii despre literatură. revenind, sunt bloggerii ăștia culturali care trebuie să-și încheie textele rotund, cu concluzii clare și, eventual, note (partea mea preferată): îi dau lui thomas mann de data asta 7 din 10; îi dau lui flaubert 2 steluțe din 5, dar sper ca la următoarea carte să facă o treabă mai bună, că tot îl laudă toată lumea (mie oricum nu mi s-a părut mare chestie)! și tot așa. cam asta se întâmplă în hiper-democratizare, așa merge treaba.

eu însămi am lăsat-o mai moale cu reflecțiile critico-literare pe blog, dacă simt că n-am nimic miezos de zis, dacă simt că încă nu m-am putut desprinde de propriile subiectivități „impresioniste”, care, o, da, știm, fac plăcerea lecturii (sau reprezintă una dintre sursele plăcerii), dar nu-s de-ajuns. o specie chiar primejdioasă printre bloggerii amatori sunt ăștia care citesc pe bandă rulantă, care înghit cărți din toate părțile, fără criterii, pe nerăsuflate, fără timp de decantare, mai ales în disperarea de a scrie totuși ceva despre ele.

aveam o colegă la litere. multă vreme n-am știut ce să cred despre ea, dacă-i proastă sau deșteaptă. răspunsul m-a izbit când a trebuit să facă o prezentare la seminar pe derrida, „spectrele lui marx” (greu al dracu’, mă gândeam, bine că n-am avut io de făcut asta): evident, nu înțelesese nimic și, mai mult, nici nu-și pusese problema asta; a prezentat cu o seninătate tâmpă (seninătatea prostiei pure), a tranșat lucrurile după cum a dus-o capul, fără pic de ezitare, fără nici o problematizare, fără nici o întrebare, că la final idiotul părea derrida în toată povestea asta, nu ea.

dacă vreți să știți cum se citește o carte, uite-așa:

iar când simțiți nevoia aia nebună să scrieți banalități pe blog despre ultimele lecturi, mai bine vă faceți un carnețel-oracol cu „citatele frumoase” din cărțile preferate. s-ar putea să ajute (nu garantez, desigur).


25 responses to “gândiți mai mult, scrieți mai puțin

  • Adrian Haidu

    era mai interesant daca dadeai si niste nume, ce parere ai despre blogul chestii livresti? dar despre terorista? :D :D :D :D :P :)

  • petrov

    dar despre tomata cu scufita sau strumfita cu esarfa sau plm?

  • Nea Zapada

    Ce-ti mai plac scandalurile;bine, acum doar ai pus vreascuri, altadata erai cu butelia dupe tine.

  • Adrian Haidu

    oricum, eu am ramas cu faza ca „mi-a plăcut/nu mi-a plăcut” nu intereseaza pe nimeni daca vine de la un nenorocit de blogger

  • voroncas

    @Adrian
    mi-a placut/nu mi-a placut e o etapa necesara, clar, peste care trebuie trecut daca vrei sa transmiti ceva si care nu functioneaza ca un argument in sine, ca doar nu esti barthes sa bagi lista cu capricii :p

  • tagore6699

    Da, e dificil Derrida cu teoria lui despre diferențiere și trebuie recitit la diferite vârste (interioare). E ca și critica kantiană. Dacă o citești prin liceu, adormi imediat și nu reții mare lucru din demonstrațiile lui filosofice. Dar nu ai spus ce probleme ți-a ridicat Derrida.
    Critica de întâmpinare tocmai acestui lucru servește: să trieze, după gustul (elevat și educat) al criticului sclipirile (promisiunile) de valoare în marea masă de maculatură. Nu trebuie uitat că și criticul poate greși. Chiar adevăratul critic și pot da exemple nenumărate de critici mari care au respins scriitori mari pentru că nu îi prizau în acel moment. Unii, poate au revenit asupra judecăților de valoare emise, alții s-au ținut de ele, ca să nu se dezică prea des și să nu se spună că n-au un sistem clar de evaluare.
    Și e adevărat că nu oricine știe să citească, este și cititor (avizat).

  • Adrian Haidu

    eh, m-am bagat si eu putin in seama. ma simt cam cu musca pe caciula cu batranu safo, ce-i drept nu prea mai vad niciun rost la bloguri de recenzii, sunt asa plictisitoare si inutile. da daca altora le place si n-au nicio treaba cu domeniu, nu vad ce rau fac. chiar daca se cred destepti.

    bai da postu precedent a fost miezu miezului!

  • Micawber

    Las pe altadata o discutie mai serioasa pe tema asta. Un lucru e cert printre atatea incertitudini: de cand cu scandalul A. Fratila am un trafic pe blog cum nu-mi amintesc sa fi avut in cei cinci ani si ceva de bloggerit. Daca as spune ca imi displace acest lucru as fi mai ipocrit decat de obicei.

    PS For the record: am declararat de nenumarate ori ca nu promovez lectura si, in general, exact undeva ma doare daca lumea (?!) citeste au ba.

  • Bogdan

    Asteptam cu nerabdare sa citesc ceva de genul zilele astea, de cand cu tot scandalul. Deja ma temeam ca textul lui Rogozanu va ramane de referinta, desi sunt de acord doar partial cu ce-a scris pe acolo. Ma bucur ca a venit de la tine, cred ca functioneaza foarte bine si fara nominalizari.

  • voroncas

    @Adrian
    hai ca problema nu e a recenziei ca specie. tu ai vazut cum e london review of books? pici.

    @Micawber
    da, a zgandarit toate umorile premiul asta :) evident, dvs. sunteti un caz rar.

    @Bogdan
    eu totusi nu m-am aplecat si spre tabara cealalta, desi perspectiva asta duala ‘bloggeri’-critici profesionisti nu inseamna mare lucru, nu are cum sa epuizeze problema.
    in fine, nu prea are legatura ce zic cu ce zici, mai vorbim :)

  • dragos c

    chiar, ce părere ai despre blogul chestii livrești? :)

  • voroncas

    parca am auzit de el, dar nu sunt sigura… e ceva de capu lui?

  • Georgian G. Apostol

    Io nu sunt din domeniu, n-am stiut niciodata sa scriu un comentariu, nu am povestit niciodata prea bine ce am citit si cateodata ma iau dupa recomandari, alteori nu. Lucrurile pe care le voi spune pot fi adaptate mai multor domenii. De cele mai multe ori ma sincronizez cu anumite persoane in privinta gustului la carti (filme, muzica, etc.) si incerc ce imi recomanda. Alteori nu imi spune nimic critica si fac exact pe dos de ce spune ea. Dar una peste alta, ca un consumator modest ce ma aflu, ma ghidez dupa recenzii, dar eu insumi sunt critic (fara sa-mi fac cunoscute opiniile prea mult/des). Iarasi spun, valabil pentru mai multe domenii este faptul ca este loc pentru tot felul de opere si opinii. Chiar si aprecierea de final (“prietena lui Derrida”) este una subiectiva, ca mai toate cele, cat de cat precise sunt coordonatele matematice ale literaturii, ca e rigoarea poeziei, ca e cursivitatea si logica prozei si asa mai departe. Adica exact atunci cand si cei ce nu au “ureche muzicala” pot spune ca suna prost textul respectiv. Pe de alta parte, gusturile celor cu ureche fina nu se discuta, ci se impart in curente. :)

  • abisurile

    Sunt complet de acord cu tine. Chestia ma duce cu gandul la profa de romana din lieceu care ne punea sa analizam opere si, daca nu analizam ca ea (in percpetia mea extrem de limitat, fad, plat samd) ne scadea din start doua puncte.Cea mai buna critica literara este impresia facuta pe cont propriu. Criticii literari (adevarati) pot eventual orienta dar nu pot simti in locul tau.

  • capricornk13

    foarte misto postare, ma apucasem si eu de una oarecum similara ieri, dar nu mi-ar fi iesit nici pe departe atat de tare! :D

  • vicuslusorum

    Permite-mi o interventie mai dura, cum imi sta in fire. Mi se pare ca multi comentatori de mai sus se codesc, gandesc mai clar si mai pe fata offline si ceva mai nuantat pe blog sau in comentarii (pentru un plus de urbanitate, toleranta, persuadare?). Domnule Manolescu este un istoric modest la nivel de capacitati interpretative. I-am citit “capodoperele” (Contradictia lui Maiorescu, Arca lui Noe, Sadoveanu sau utopia…, multe eseuri din volumele acelea intitulate complet modest Teme). De bucoavna biblica de acum cativa ani m-am “atins” intr-o librarie pentru 2-3 ore. Falsa biografie Viata si carti mi-a parut pedanta, artificioasa si ipocrita: omul Manolescu nu transpare din text, criticul din frageda pruncie da. In alte ordine de idei, cine este acest Nicolea Manolescu in vest? Ca teoretician al literaturii nu spune nimic, ca istoric al fenomenului literar, hranit de o cheie interpretative fara cusur sau cel putin cu amibitii “stiintifice”, nici vorba. E unul cult, erudit, “impresionist” care s-a dat toata viata cu parerea despre literatura romana, literatura plina de cacati obscure si mediocritati in linie occidentala, epigoni de mana a 7-a a modelor si modelelor vestice. Nici talent literar nu are, ceea ce in critica mare nu se exclude (un Starobinski, un Bahtin, un Barthes etc. just to name a few). Sa nu uitam ca i-a mers bine in comunism: prestigiul sau simbolic este cladit pe realitatea sociologica a anilor ’70-’80. Doar babele si mosii snobi de atunci ii iau in seama parere si ii accepta fara spirit critic optiunile si parerile. O generatie fracturata de cele care au venit dupa 1990 nu are alta pretentie la doua decenii dupa decat sa dispara. Si peste 30 de ani, ca pariu “literar” daca doriti, “generatia” Nicolae Manolescu va infunda dulapioarele prafuite si uitate de lume de la Facultatea de Litere. Ei sunt deja simbolic ingropati, dar subzista ca entitati materiale si au inca oarece resurse de imagine din perioada comunista. Odata cu schimbarea generatiilor, pa-pa si ne vedem in the after life. Aerele elitiste de acum ale lui N. Manolescu sunt penibile: cum toata viata a lucrat la buget si s-a simtit comod ca “functionar la stat” (statul “limitat” roman, maestru al ineficientei si coruptiei dintotdeauna), de unde sa-i treaca dumnealui prin cap ca o carte trebuie sa se vanda in capitalism si ca cei care dau un premiu de 10,000 de euro se asteapta ca produsul sa fie testat pe piata? Aici intra pe fir bloggerii, buni de o campanie de piata, un mic PR acolo.

    Dar de unde sa stie domnul Manolescu de piata libera cand singurul public “mare” de care a avut vreodata parte dateaza dinainte de 1989? De atunci incoace prestigiul si fanii s-au erodat pe an ce trecea… el inca are impresia ca oamenii sub 40 de ani stiu ceva de dumnealui… ii pot lega numele de o carte… nici vorba de asa ceva. Trecut-au timpurile… unde-s zapezile de mai ieri?

    Si totusi… totusi… sa pastram proportiile!? Bloggeri culturali, ziceti? Oameni care citesc o carte si se dau cu parerea “imi place, nu-mi place”? Din cele douazeci de bloguri alese 3-4 sunt “pregnant” culturale. Ma refer la Micawber, chestiilivresti, Dan Boeriu si rontziki. Restul sunt niste cacaturi la nivel cultural. O mana de pareristi de pe strada cand citesc carti si asta cu o frecventa deranjanta prin raritate. Dar ratiunile alegerii lor provin si din traficul blogurilor! E vorba iarasi de capitalism, nu de elitism umanist cu aere academice (provinciale, de colt al Europei) ca la echipa criticilor profesionisti. De unde sa scoatam 20 de bloguri despre carti cu trafic apreciabil? Imposibil in Romanica. Iar cele patru bloguri cu teme culturale sunt oricum neechilibrate valoric (sper sa nu ranesc vreun orgoliu): Micawber conduce detasat plutonul. Iar, pe de alta parte, niciunul dintre “culturnici” nu scrie in termeni de “imi place mie ca asa sunt eu: asta imi place” (discurs imbecil tautologic necritic), ci la alt nivel. Nu au morga academica, nu controleza concepte, nu citeaza din bibliografia aferenta, dar e normal: sunt oameni care citesc, nu profi universitari (din aceia no-name la nivel european, ca domnul Manolescu).

    Decat sa umfle blogul cu fraze destinate zapacelii sententioase si a frazelor chinuite de o acribie futila, decat sa se linga in anus unii pe altii in reviste literare subventionate de la stat (metoda de management marca Nicolae Manoelscu), prefer blogarasul amator, dar sincer, onest, prost chiar, dar el insusi, nu o fantosa prinsa in gasti literare care se rafuie in gazete pentru pipite, functii si orgolii ranite.

    Si totusi ceva e putred in Danemarca: ce dracului, unele bloguri sunt, repet, de cacat la nivel intelectual. Imi pare rau sa va dezamagesc, dar Victor Kapra face reclame si tine de social media, PR (whatever, nu ma pricep) la gadgeturi si alte hich tech-uri insa nu comunica nimic, nu uimeste pe nimeni si este realmente un ignar. Ce treaba are dumnealui cu chestia “cultura si carti” (cum ai spune “ceai si cauciucuri”)? E doar un exemplu, mai sunt si altii. Pai, ori discutam despre carti, ori o chemam pe Bianca Dragusanu sa ne arate cum sta Nostalgia intre tate. Cumparati maica ca ne place!

    Cam asta e.

  • voroncas

    @Vicus
    departe de a fi dura [sau pe cat ma asteptam de dura dupa ce ne-ai avertizat], interventia ta e cat se poate de pertinenta.

    in privinta lui manolescu sunt, daca vrei, victima partiala a unor subiectivitati sedimentate in timp – il citesc inca din liceu, l-am avut la curs, l-am citit, l-am ascultat, m-a sedus si pe mine o vreme, ca pe fiecare, in fine, insasi formarea mea ‘ca filolog’ e lagata si de figura lui. dincolo insa de afinitatile astea pe care rareori ne mai oprim sa le punem la indoiala, sunt perfect de acord ca o voce miezoasa la nivel european manolescu nu are cum sa fie (dar cine este, dintre criticii/istoricii nostri?), ca n-are un ‘sistem’ e la fel de adevarat (vine doar din scoala impresionista, cum ai zis si tu), ca n-are nici verva literara a unui g. calinescu, de asemenea (pe care in continuare il citesc si recitesc cu placere – in timp ce pe manolescu recunosc ca n-am mai pus mana de ani intregi), ca ‘istoria literaturii’ lui scartaie in multe privinte etc. etc. nu stiu deci cum ar mai ‘rezista’ azi la o lectura critica, dar stiu ca e o etapa prin care trebuie sa treci la un moment dat, nu doar ca filolog, dar si ca simplu cititor.

    lasandu-l pe manolescu la o parte, nu e ca si cum ramanem cu alte nume mari. nu citim cronicile lui manolescu (btw, mai face asa ceva?) asa cum nu citim nici cronicile altora de prin rom lit, obs cultural & co. fara sa fiu ‘un cititor de pe strada’, marturisesc ca ma plictisesc de moarte recenziile clasice de prin revistele literare de la noi – ceea ce desigur nu implica ca gata, ma duc sa-mi clatesc ochii pe bloguri pseudo-culturale, gen rontziki (iar ma iau de ea, saraca). faptul de a avea pur si simplu un blog cultural, cu vagi preocupari literare, ca citesti, ca mai vezi o piesa de teatru si un tablou nu spune mare lucru despre calitatea ideilor pe care le expui si a stilului in care o faci. prefer oricand un blog ‘non-cultural’, cu subiecte mizere, daca e totusi scris misto! decat o labareala trista cu iz de profunzime despre ultimele carti frunzarite.

    in rest, cronici nu mai citesc decat prin publicatii straine, paris review, london review of books, new yorker & multi altii. orice comparatie cu ce-i pe la noi [cu cateva, prea putine, exceptii] ar fi ridicola.

    deci ceea ce am vrut sa spun – desigur, nu s-a inteles, pentru ca din postul meu lipseste termenul de comparatie, cum s-ar zice, adica ‘critica oficiala’, profesionista – este ca, din motive complet diferite, cei doi asa-zisi poli ai discutiei, in fond, destul de conventional alesi (bloggeri vs critici) au deopotriva probleme. nu am improscat impostorii care-s bloggerii ca sa-i apar implicit pe ceilalti, in nici un caz – asta ar fi o tema de dezbatere separata.

  • vicuslusorum

    Ma rog, asa este, dar as lasa-o mai moale cu entuziasmul fata de revistele straine. Si eu citesc parte din ele, dar am o parere relativ diferita de a ta. O voi explica one day.

  • Dimitri

    vicuslusorum, men, cine pula mea citeste atat?

  • A Reader

    Hm… ziceai ca:

    ok, accept că există o grămadă de cititori sincer pasionați și pătrunși de patosul lecturii, fără să fi făcut studii filologice, să zicem, le accept bucuria și deschiderea inocentă spre literatură, dar mi se face greață când omul pretinde a fi și formator de opinii, reper critic și începe să creadă că chiar are ceva de spus.

    Sa inteleg ca accepti ca pot exista cititori pasionati, naiv-sinceri dar nu accepti ca pot exista cititori avizati, cu pareri pertinente, fara sa fi facut filologia ?

    Daca da, cum iti explici paradoxul ca poti fi scriitor bun dar nu pot fi cititor bun fara studii filologice ?

  • A Reader

    Vezi ca ai un comentariu de-al meu de ieri, intrat probabil la spam – in care intrebam daca tu esti convinsa ca nu pot exista cititori cu pareri pertinente fara studii de filologie. Postarea ta de azi cu “reading stories” parca vine sa sustina punctul meu de vedere.

  • strongvaleriana

    azi am dat un search pentru sky – cateva poze cu nori pufosi ce rupeau din culoarea cerului m-au convins ca nu doar asta cautam ci si un contrast sau o completare (fie si o creanga golasa, un varf de munte sau o casa singuratica) prin care imaginea de ansamblu sa se justifice privirii …

    hmm .. nu stiu daca am reusit sa raman pe tema! :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: