moartea lecturii

o dată pe săptămână când mă duc pe la ai mei să duc cutii goale și să iau altele pline cu bucate simt acel imbold nenorocit, de adult rezonabil, de a da o raită prin caietele lu soră-mea (clasa a VII-a) și de-a o pune nițel la punct când îmi amintesc de vreun sms al ei trimis cu noaptea-n cap (că ăștia mici sunt matinali rău), „când mai vi și tu pe acasă?”.

deschid caietul de română, alexandru lăpușneanul. temă dată (și concepută!) de „doamna”: căutați pe internet câte trei caracteristici ale fiecărei zodii și asociați-le personajelor din nuvelă. ieșise că boierii erau taur, lăpușneanu scorpion, ruxanda rac, moțoc vărsător ș.a.m.d.

ajungem la antonime: „creștin – ateu” – c-așa a zis doamna!

și închei cu genul liric – poezia „grai valah” de vasile voiculescu. o grozăvie de text, năclăit de arhaisme și oseminte, din care n-am înțeles nimica. autorul își exprimă sentimentele față de limba strămoșească. tot manualul (ceva anacronic și împuțit, de altfel, editura all, 2005) e presărat cu texte literare dintr-astea funerare și putrezite care în vecii vecilor nu-l vor face pe adolescentul de azi să pună mâna pe carte de plăcere, să înțeleagă ce miezos e să citești și cât de vie e, de fapt, literatura (adică lucrurile astea de bun-simț). nu, noi o tot ținem cu ode, imnuri și „dan, căpitan de plai”, lol. ok, să revin la voiculescu (o figură interesantă a lit ro – nu zic -, dar nu și când ai 13 ani):

Grai tămâiat, cățuie de petale,
Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.

Umblă singur pe munți de sare,
Vânt bătrân cu miere-n spinare.

Șerpi de răcoare verde-n pâraie,
Cărări de bucium lung te stretaie.

Granguri de aur boabele-ți ciugul’,
Seșul ți-l ară dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ți coclaur,
Din fund oftează strămoșii de aur.

De piscul tău, unde se-mbină
Pale de nori cu limbi de lumină,

Buzele-mi razăm fremătătoare,
Slăvit pristol de piatră și floare.

în condițiile astea nu mai îndrăznesc să mă supăr că sor-mea citește jurnalele vampirilor și toate cele. (iar la anul o să facă baltagul. școala noastră e complet greșită, în plină demență senilă.)


14 responses to “moartea lecturii

  • gabi

    si o dictat doamna si comentariu la poezie ? na,alea dau lovitura de gratie

  • Zvârluga

    Cred că “doamna” aia le-a cerut şi caracteristicile zodiilor din Istoria ieroglifică.
    Gramatica mai era până când a venit, chiar că [Dum]2. Da’ pe literatură e doar pedeapsă, crima-i la Dosto.

  • voroncas

    @gabi
    încă nu, în schimb avea ceva dictat la „o, rămâi”, dar n-am mai avut putere să citesc.

  • Zvârluga

    Asta cu “din fund oftează strămoşii” e mai tare în zvâcnet decât aia cu “S-o tai, se strică! / S-o las, mi-e frică / Că vine altul şi mi-o rădică”, din primul meu an de facultă, când proful îl făcea pe Ienăchiţă, sapienţial şi colegu meu îmi comenta: bă, dă-l dreacu!

  • voroncas

    hai că ienăchiță era simpatic. toți boierii poeți erau.

  • Zvârluga

    Erau niţel. Cât să nu te traumatizeze şi nici să te-nfioare, vorb-aia.

  • Razvan T. Coloja

    Dacă pe vremea Răposatului şcoala ne îndobitocea copiii prin repetitivitate şi inutilitate, acum o face distrugând până şi inteligenţa nativă de care dispun aceşti copii. E chiar trist.

  • gabi

    Din scoala scapă cine poate ,hiihihi. Oi fi malitioasa si nerecunoscatoare ,dar chiar mi se pare ca scoala niveleaza ,spala creierase tinere si nevinovate si le bagă la rand si in coloană. Si mai arată si ca o inchisoare sau ospiciu , Dom’le !

  • Daliana

    e normal sa fie asa. si mie mi se intampla foarte des asemenea lucruri gen catua pe internet. dar intrebarea mea este daca as sta intr-un varf de pom si nu asa avea net as ramane oare repetenta? unde mai pun faptul ca temele le primesc pe mail, uneori pe facebook de la o distinsa doamna profesoara trecuta de 50 de ani.

  • scorchfield

    Am înțeles bine, dar care ar fi sugestiile?

    În manualul de clasa a IV-a (Limba și literatura română) -pot da repede editura, anul și autorii, avem ca lecții:
    „Nenea directorul” după George Șovu,
    „Cuvinte vrăjite” după Pierre Gamarra,
    „Mi s-a terminat caietul” după Mircea Sântimbreanu,
    „Școala” (fragment) de Tudor Arghezi,
    „La Medeleni” (fragment) după Ionel Teodoreanu,
    „Culesul porumbului” după Ion Agârbiceanu,
    „Rapsodii de toamnă” (fragment -7 strofe) de George Topîrceanu,
    „Țara de dincolo de negură” după Mihail Sadoveanu,
    „Sfârșit de toamnă” (fragment) de Vasile Alecsandri,
    „Pălăria Omului-de Zăpadă” după Iuliu Rațiu,
    „Povestea crocodilului care plânge” după Vladimir Colin,
    „Sfatul degetelor” de Elena Frago,
    „Prepelița și puii ei” după Lev N. Tolstoi,
    „După asemănarea lor” după Emil Gârleanu,
    „Cumătra vulpe” de Otilia Cazimir,
    „Prințul fericit” după Oscar Wilde,
    „Iarna” de Vasile Alecsandri,
    „Fram, ursul polar” după Cezar Petrescu,
    „Darurile” după E. T. A. Hoffman,
    etc.
    Am răsfoit astfel jumătate din manual.
    Cireașa de pe tort este poezia lui George Topîrceanu, invitați de onoare; Mircea Sîntimbreanu, Elena Farago, Otilia Cayimir şi Emil Gârleanu, oaspeți minunați; Oscar Wilde și Lev Tolstoi, invitați surpriză; Vladimir Colin, gazde; Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, au fost prietenii gazdelor; Ionel Teodoreanu și Ion Agârbiceanu, au mai primit invitații George Șovu și Iulian Rațiu (desre care eu nu știu mare lucru) au venit intempestiv de peste hotare Pierre Gamara şi E. Hoffman. Petrecerea literară a avut o notă aproape de cea maximă, asta pentru că învăţătoarea s-a întrecut cu vişinata.

    Sunt sigur că o altă învățătoare ori învățător, ar fi ratat mai mult, nota fiind mai mică.
    Eu, fiind bodyguard la o altfel de petrecere, i-am condus pe unii acasă, sau pe alții i-am chiar cărat în dormitoarele rezervate lor, party-ul (ca să fiu la modă) mi-a plăcut, poeziile spumoase, lecturile zgomotoase.

  • Bogdan

    Eu aş zice că-i în continuă plină şi deplină demenţă senilă. Chiar în liceu profa mea de română era o protocronistă mai mult decât convinsă, o propagandistă politică. Când nu ţinea lecţii de noi-leagănul-civilizaţiei, ne dicta comentarii (că tot zicea cineva că alea dau lovitura de graţie) imense, obositoare, anacronice şi la fel de fantasmagorice.

    Problema e că relicvele de genul, în 20 de ani de “experimente educaţionale” şi-au format urmaşi.

  • petrov

    coclaur seamana cu cocalar.

  • garcea

    petrov, acest balaur domestic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: