încă unul mișto: jeffrey eugenides

două cărți cu miez sunt de-ajuns să te îndrăgostești definitiv de un scriitor. după middlesex și the marriage plot pot și să-mi pun casa la pariuri pentru talentul și simțul literar al lui jeffrey eugenides. de fapt, din ’93 până acuma a scos doar trei romane (debut cu virgin suicides – ok, oți fi văzut filmul, ne căcăm pe film – cum se face că romanele cu adevărat bune nu prea au parte de ecranizări pe măsură? dar asta discutăm data viitoare), semn că le dospește serios în loc să dea drumul la banda rulantă, și a editat o antologie de great love stories, semn că pasiunea lui rămâne joaca de-a povestitul, de-a narațiunea închegată, cu planuri întretăiate, intrigă și patimă.

de altfel, eugenides e un povestitor viu, cu minte ascuțită, cu un dozaj perfect al tonului și al discursului. nimic nu alunecă spre patetic sau sentimental și nimic – când e vorba de umorul pe care-l are din plin – nu cade în frivol sau glumițe răsuflate, cum îi mai scapă unui barnes uneori (vezi trois sau love, etc.). ok, deci ne-am lămurit, stilul este impecabil, talentul cu carul. unde mai pui că omul e tobă de literatură, critică, istorie și teorie literară? și unde mai pui pe urmă că, având, aș zice, un fetiș cu medicina & obscuritățile ei, se documentează zdravăn de prin jurnale științifice, colaborează cu psihiatri, neurologi, farmacologi & alți specialiști (după cum o cere subiectul abordat). ok, ne-am lămurit și aici – avem de-a face cu un erudit.

mă-ntorc la the marriage plot, care-i o construcție amplă, hiper-narativă (în sensul că vezi planurile cum se leagă și se dezleagă; duratele când se condensează, când se dilată; retrospectivele din unghiuri diferite sunt la ele acasă – pentru că, deși naratorul rămâne mereu la persoana a III-a, simți, când e cazul, că perspectiva se modifică, e filtrată în funcție de personaj -, dar astea-s banalități tehnice), deci nu o să povestesc nimic, din fericire.

acu tranșând lucrurile (că aici îmi place s-ajung), dacă vor citi cartea, fetele, filoloagele vor spune (vinovate sau nu) madeleine, c’est moi, iar de partea cealaltă, băieții vor alege între mitchell misticistul visător și leonard darwinistul depresiv. dacă romanele „academice” ale lui lodge, să zicem, au de-a face mai mult cu profi, the marriage plot e versiunea studenților (sua, brown, începutul anilor ’80). romanul stă sub semnul unui citat din trollope, „there is no happiness in love, except at the end of an english novel”; din simpatie pentru madeleine – acest personaj atât de… firesc (un cuvânt mai potrivit nu se poate) – și pasiunile ei „demodate”, aproape că m-aș reapuca serios de literatura victoriană (feminină, cu precădere) și să ajung, odată cu ea, la teza că „disoluția” romanului la început de secol XX are de-a face cu deprecierea căsătoriei, căci până atunci, unde-i roman, e și matrimoniu ca element central. eh, apoi dacă-l iubești și pe barthes, atunci o să rămâi vineri seara în casă – alături de madeleine – gustând cu bucurie din „fragmente dintr-un discurs îndrăgostit” (bucurie că, uite, semiotica are și părțile ei mișto). dacă ești cu alde derrida, o să tresalți nițel și tot așa.

And when Olivia […] came in one day carrying Of Grammatology, Madeleine knew that what had been marginal was now mainstream.
‘What’s that book like?’
‘You haven’t read it?
‘Would I be asking if I had?’
[…]
‘It’s great. Derrida is my absolute god!’
Almost overnight it became laughable to read writers like Cheever or Updike […] in favor of reading the Marquis de Sade, who wrote about anally deflowering virgins in eighteenth-century France. The reason de Sade was preferable was that his shocking sex scenes weren’t about sex but politics. They were therefore anti-imperialist, anti-bourgeois, anti-patriarchal, and anti-everything a smart young feminist should be against. […] Madeleine kept wholesomely taking courses like Victorian Fantasy: From Phantastes to The Water-Babies, but by senior year she could no longer ignore the contrast between the hard-up, blinky people in her Beowulf seminar and the hipsters down the hall reading Maurice Blanchot.

chestiunea feministă (a falusului) revine:

At first, fury alone propelled Mitchell. Claire wasn’t the first college girl to call him out for sexist behavior. It had been happening for years. Mitchell had always assumed that his father’s generation were the bad guys. Those old farts who’d never washed a dish or folded socks – they were the real target of feminist rage. But that had been merely the first assault. Now, in the eighties, arguments about the equitable division of household chores, or the inherent sexism of holding a door open for “a lady,” were old arguments. The movement had become less pragmatic and more theoretical. Male oppression of women wasn’t just a matter of certain deeds but of entire way of seeing and thinking. College feminists made fun of skyscrapers, saying they were phallic symbols. They said the same thing about space rockets, even though, if you stopped to think about it, rockets were shaped the way they were not because of phallocentrism but because of aerodynamics. Would a vagina-shaped Apollo 11 have made it to the moon? Evolution had created the penis. It was a useful structure for getting certain things done. And if it worked for the pistils of flowers as well as the inseminatory organs of Homo sapiens, whose fault was that buy Biology’s? But no – anything large or grand in design, any long novel, big sculpture, or towering building, became, in the opinion of the “women” Mitchell knew at college, manifestations of male insecurity about the size of their penises. Girls were always going on about “male bonding,” too. Anytime two or more guys were having a good time, some girl had to make it sound pathological.

apoi școala se cam termină și începe viața – amorțeala, iubirile, disperarea, dereglările, renunțările, inițierile. triunghiul amoros anunțat capătă proporții. apoi regăsirea – ca într-un roman englez?

în timp ce middlesex rămâne pentru mine probabil cel mai bun și mai intens roman citit anul ăsta.

p.s. aflu acu, mai târziu, că eugenides aici se joacă cu referințe la middlemarch. căcat, io nu l-am citit că i-am disprețuit pe victorieni. (dar acum a venit momentul, lol.)


4 responses to “încă unul mișto: jeffrey eugenides

  • Io

    Bai, a naibii daca nu ma apuc s-o citesc, adica s-o imprumut daca au astia pe la Litere, daca nu, dau si-un ban pe ea. Deocamdata-s cu Sorin Stoica si blocata nitel cu Delillo- Cosmopolis, care, momentan, mi se pare boring finca personaju’ ala magnat nu-si mai misca curu din masina decat asa s-o futa pe una si nah…sincer, ma asteptam la mai mult in 45 de pagini. Dar hai sa vad.

  • voroncas

    bai, da, trebuie sa faci pasul.
    vorba cuiva (care la fel il elogia pe eugenides), daca nu-ti place cartea, iti dau banii inapoi pe ea!

  • Jovi

    Am citit (si scris despre) “Intriga matrimoniala”. Si ai mare dreptate, cred ca fiecare dintre noi ne identificam cu unul dintre cele trei personaje principale (la mine, a fost vorba de Mitchell).

    O sa iti urmez recomandarea si o sa caut cat mai repede Middlesex.

  • Micawber

    Eu as dori sa vad infiintat un sistem de tipul “love the book or your money back”. Sau macar o parte din bani, tot mai recuperam din paguba. Am cheltuit averi pe carti care nu mi-au placut si pe care n-am sa le mai deschid probabil niciodata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: