involuntare

iar mi-am amintit o chestie din obscuritățile trecutului, o chestie abia de curând revelată. eram într-a VIII-a și s-a venit cu ideea ca de serbarea de sfârșit de an, de ciclu, de viață, să se facă un dans d-ăsta al majoretelor cu câteva fete arătoase de la mine din clasă. destinul a decis să nu fiu aleasă, căci nu eram îndeajuns de înaltă. crecă pe moment mi-a părut nițel rău, dar pe urmă m-am simțit ușurată că nu tre’ să mă crăcesc cu pampoanele alea ridicole în fața întregii școli și a profilor.

ok, a venit o tipă – prin profa de română, doamnă serioasă, trecută de mult de vârsta tinereții – care să le antreneze pe cele 6 majorete. adesea făceau repetiții chiar în orele de română, sub privirile încântate ale tuturor. a venit și serbarea, profesori și părinți respectabili își admirau odraslele în dansul acela antrenant, țopăind în sincron, cu foșnetul regulat al clasicelor pampoane. a fost minunat.

dar de curând, habar n-am cum, mi-am amintit melodia pe care dansau fetele, în ochii emoționați ai onorabilului auditoriu, inclusiv profe de engleză: era gen scooter, cu fluiere, ca de antrenament etc., cu o singură replică ca refren: blow my whistle, bitch:

sper să vă placă. tuturor le-a plăcut. evident, asta-i fix ca-n reclama la cursuri de engleză, I wanna fuck you in the asshai că prea am devenit melancolică!


One response to “involuntare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: