de la depeche încolo

cum a fost la depeche? extatic, cum să fie.

playlist curios – cu black celebration, a question of time, halo, home sau when the body speaks – dar ce bine, bucurie.

febră musculară de zici c-aș fi tras la jug. sănătate curată.

au dat prezervative la intrare-n stadion. știau că-i de futut în seara aia.

deja clasica încheiere cu never let me down again. cu dave dirijând puhoiul.

martin, aceeași voce limpede și armonioasă.

ce-ar fi fost depeche fără corbijn?

isteria pozelor și filmatului pe mobil. de parcă nu mai poți gusta plăcerea în mod direct. nu ești atent la scenă, la muzică, la mișcare, la realitate, ci la ecran, la suprafața care mediază. de parcă efemerul și-a pierdut farmecul. de parcă ne e frică să trăim pur și simplu – înainte de toate viața trebuie înregistrată, apoi retrăită nostalgic prin imagini încețoșate, simulacre. „aici eram eu la depeche” a devenit mai puternic decât gustul izbitor al prezentului. nu mai sunt eu aici acum, ci mă aflu deja în viitorul din care mă voi privi pe mine cum sunt aici acum, adică acolo atunci, prezentul nu e decât o serie de momente deja arhivate, de parcă n-are nici o valoare decât odată devenit trecut. ce imbecilizare. ce spaime ridicole târâm după noi.


One response to “de la depeche încolo

  • garcea

    dupa 90 nu prea am mai ascultat depeche, singleurilelele noi nu prea m´au incintat atit incit sa ascult tot albumu´..da´mi place aia cu ” i fill you” da´nu stiu de ce.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: