veșnicii impostori

a venit toamna și tinerii entuziaști își caută de muncă. văd că pe ejobs a reapărut (și o să tot apară de-a lungul anului) anunțul așa-numitei asociații „repere” de căutare de oameni (nu mai puțin de 50!) pentru postul de așa-numit „lector cambridge”:

repere

încep cu concluzia: nu vă băgați la așa ceva, că este culmea ridicolului ce se întâmplă în capul acestor moldoveni suciți și meschini (mamă și fiu, profesori la rândul lor, plm, oameni de omenie și toate cele) care se ocupă de această vagă organizație. sunt atât de neserioși, imbecili și mint atât de senin încât sunt uimită că cursurile lor căcăcioase oferite prin școli copiilor încă supraviețuiesc. de fapt, șmecheriile lor merg mai bine în provincie unde lumea-i naivă; în bucurești, unde se screm de vreun an să răzbată, treaba se complică, na, au concurență serioasă, iar studenții entuziaști pe care-i cooptează se trezesc totuși după 2-3 luni că stai că una am vorbit, alta se întâmplă în realitate. ăsta-i și motivul pentru care se caută practic încontinuu „lectori” noi, pentru că nimeni nu rămâne mai mult de 1-2 module de curs, pentru că ăștia ar face orice să te fută-n gură pe față, păstrând totuși aparența unor ființe respectabile.

mă uit la salariul de 400-500 euro, cum scrie pe ejobs, și mor de râs.

deci nu vă băgați nici dacă muriți de foame.

cel mai mișto era, de pildă,  când copiii plăteau pentru manual & caiet (desigur, o sumă mai mare decât prețul lor, dar na, asta fac toți probabil), tu ca „lector” făceai comandă, dar te trezeai că moldovenii „de la centru” îți trimit caiete trase de ei prost la xerox. sau că ai o mică simulare de examen cambridge cu copiii, iar partea de listening/speaking, unde elementele vizuale/culorile sunt esențiale în rezolvarea subiectelor, devenea o parodie, pentru că materialele erau trase la xerox alb-negru. în fine, important era să se economisească din toate părțile, cu orice preț.

memorabil e totuși momentul în care mi-am dat seama că idiotul îmi dăduse un barem greșit pentru testul inițial (grilă) în funcție de care îi distribuisem pe copii pe niveluri & grupe. asta era o treabă care-ți lua ceva timp și energie. deja stabilisem orarul, părinții știau rezultatele copiilor (ba chiar unii au zis, ia uite, ce bine a făcut aici, și la școală e bâtă etc.). poate că îmi dăduse baremul de la alt test, în fine, cert era că rezultatele erau perfect aleatorii, iar după ce am recorectat, grupele și nivelurile copiilor s-au modificat radical. îl sun pe bou să-i spun grozăvia – că mi-a dat barem greșit. omul era mereu senin la telefon, dezarmant de senin, de o impertinență candidă. în mod evident prins cu căcatul, îmi zice, râzând cu simulată stângăcie: „ah, da, știam, că de vreo doi ani io tot bag aici rezultatele corecte, dar nu știu ce are calculatorul ăsta că nu mi le salvează.” cât despre rezolvarea molozului, în principiu tu trebuia să te descurci pe cont propriu, pentru că ei – conducerea asociației – erau la bacău. totul se făcea la distanță – alt motiv de nervi -, într-o permanentă desincronizare, ba prin telefon, prin mail, prin curier. era o futere continuă.

pentru că te trambalai de la o școală la alta, în general la mama dreacu, ca să ții cursurile, cu fiecare grupă de copii de 2 ori pe săptămână, era firește nevoie să-ți deconteze transportul. ziceau ei: 1 leu pentru fiecare copil înscris. ceea ce nu prea avea cum să-ți acopere un abonament ratb pe toate liniile, pentru că efectiv nu aveai cum să ai 50 de copii înscriși (în formula lor de predare, în care trebuia să ții cont de programul elevilor sau dacă mai voiai să ai și tu weekend-ul liber). într-un final, moldovenii au avut dureroasa revelație că „mda, bucureștiul nu e vatra dornei”, așa că vor deconta un abonament. decontat trebuia să fie și telefonul, în fine, eu n-am văzut nici o decontare, nici de transport, nici de mobil. pe principiul că dacă nu cereai și nu insistai și nu reaminteai, ei uitau, cum s-ar spune, să-ți plătească ceea ce ți se cuvine. dezgustător era felul în care trăgeau tocmai de sumele și cheltuielile meschine.

„umflatu”, cum îi spuneau alte angajate, promitea periodic – încă de la început – că vom face niște training-uri zdravene cu british council, ca să devenim pe bune lectori cambridge. dacă întrebai de cursurile astea, răspundea evaziv sau amâna chestiunea pentru un viitor apropiat, dar indeterminat. mișto era când anunța training-ul pentru o perioadă a anului când british council nici nu avea așa ceva programat (pentru că sesiunile astea de cursuri de formare sunt afișate public pe site-ul lor, nu e nici un mister), deci omul mințea așa cum respira.

eu am ieșit din toată mizeria asta când am încheiat primul modul de curs cu cele 3 grupe cu care am lucrat. aș spune că știam de la bun început că o să plec, de cum am văzut cum scârțâie treaba la fiecare pas. dar am rămas pentru că-mi părea rău de copii să-i las baltă deodată, ba chiar începuse să-mi placă interacțiunea cu ei, erau bucuroși când mă vedeau. iar dacă treaba mea s-ar fi redus exclusiv la predat & lucrul cu copiii, ar fi fost excelent.

odată cu mine anul trecut s-au angajat și alte fete (studente la limbi străine, comunicare etc.), pentru că abia atunci intrau și pe piața din bucurești. eu am plecat prima, după vreo 2 luni de lucru efectiv, cred (am prins și vacanța de iarnă în perioada asta), și le-am sugerat colegelor, la fel de nemulțumite ca și mine, să pună piciorul în prag și să vorbească cu moldovenii despre toate astea. pe mine oricum nu mă mai interesa să am vreo legătură cu ei, nici măcar dacă s-ar fi schimbat ceva. nu știu ce au făcut în urma mea, dar la scurtă vreme au plecat și ele. oricum, lectori noi veneau pe bandă rulantă. veneau și plecau. la fel se întâmplă probabil și acum. de ce căcat nu vrea nimeni să rămână pe termen lung? cum morții lor vor să-și mențină imaginea unei firme serioase prin școli – mai ales că sunt încă la început și nu pot concura cu bell bucharest sau shakespeare school sau cine știe care -, când lectorii se schimbă la fiecare lună? e limpede că nu-i interesează decât câștigurile imediate. și cu cât mai meschine, cu atât mai bine.

evident, și părinții să fie atenți la ce fel de cursuri își înscriu copiii, deși în cazul ăsta, cum totul se petrece chiar în școală, cu acordul conducerii & co., te gândești că-i treabă sigură. dar am văzut prea bine că nici directorii de școli generale nu-s așa luminați la cap.


4 responses to “veșnicii impostori

  • Eustache

    salut, voroncas

    din ce spui clar nu e locul de munca ideal dar parca unul dintre argumentele pe care te sprijini, cel cultural (i.e. moldovean) e, nu stiu, cam aiurea, adica fara baza.

    fiind din bacau, am avut initiativa de a urma cursurile asociatiei repere prin 2004, inainte sa devina o corporatie globala, anonima care dirjeaza o strategie gandita la centru, in bacau, axata pe reducerea costurilor si exploatarea inteligentiei ratacite in transeele capitalismului.

    tin minte ca atunci cand eram un pusti in liceu, am urmat niste module foarte bune acolo si am trecut usor cambridge-ul c1. si eu si prietenii mei. si ai dreptate, paginile erau la fel de aiurea xeroxate, iar tipa care ne pregatea, un pedagog excelent, cum nu te-ar surprinde de altfel, a plecat la scurt timp dupa de acolo. nu am inteles de ce, se vedea ca ii place cum lucram.

    dupa aproape 10 ani sunt surprins doar, ca fost client, sa aud din nou de repere si ca s-au extins intr-atat. sa le admir spiritul entreprenorial, copiii vor sa invete engleza pe care nu au oportunitatea sa o prinda la scoala (e.g ca sa emigreze, poate din moldova, poate in bucuresti, poate afara), si sa notez, cum zici, mechinaria si lacomia lor.

    sunt groaznici deci, nu va angajati la ei, ok. dar poate ca vorbim aici despre alte lucruri decat substratul cultural, moldovenesc, despre etica in afaceri in general, despre capital uman si cerere si oferta pe piata muncii, mai exact pe segmentul educatie (poate sunt cam multi profesori de engleza wannabe si prea putine job-uri de profesor incat isi permit sa va futa) poate e inca criza sau doar saracie si lacomie.

  • voroncas

    @Eustache
    cred ca am adus indeajuns de multe argumente – prin exemplificari, in mare parte – pentru ca cel pe care-l invoci tu, argumentul asa-zis cultural, sa nu aiba nici o relevanta in cazul asta. ii numesc, aproape impersonal de altfel, “moldoveni” pur si simplu pentru savoarea povestii, nimic mai mult. puteau fi de oriunde, desigur, nu am neaparat vreo imagine stereotipa a moldoveanului. desi e vorba aici si de un soi de provincialism in comportamentul, stangaciile si falsele lor naivitati; in perspectiva distorsionata pe care o aveau asupra activitatii & obligatiilor lor etc. etc.
    imi imaginez ca in orasele mai mici, de provincie, treaba le merge mai bine, cum ziceam, pentru ca acolo, da, optiunile elevilor sunt restranse, iar in ceea ce-i priveste pe cei de la repere, concurenta e redusa, nu trebuie sa se straduiasca prea tare.

    ceea ce insa imi confirma inca o data, pentru a nu stiu cata oara, existenta unui complex al provincialului este insasi reactia ta; insusi faptul ca vii si-mi atragi atentia ca as fi recurs la vreo “discriminare regional-culturala”, sau zi-i cum vrei. nu ti s-ar parea ridicol sa ma trezesc vreodata revoltata ca unii folosesc cuvantul “bucuresteni” ca pe o eticheta peiorativa? :)

    in alta ordine de idei, nici nu am indoieli asupra calitatilor pedagogice ale profesoarei tale de atunci, asa cum nici nu am sustinut vreodata ca cei angajati erau automat niste pedagogi slabi. din contra, multe dintre noi (eram doar fete) erau realmente implicate, era o placere sa predam si aveam si pregatirea adecvata. deci nu asta era problema.

  • garcea

    @eustaș
    and the message is:
    șOU MI Dă MANIIIIIIII!!!!!

  • andrei

    daca tot te-ai hotarat sa faci lumina in viata eventualilor doritori de un ban muncit cinstit prin gradinite si scoli, poate ar fi bine sa mergi pana la capat si sa nu aduci in discutie, drept alternativa, bell buch. nu de alta, dar am avut experiente cel putin la fel de neplacute ca ale tale cu cei de acolo. ca sa nu mai spun ca, acum descopar, bell nici nu mai exista. s-au redenumit altcumva moldovenii de acolo-apropos,sunt niste nespalati din cluj,ceea ce inseamna ca nici bani pentru franciza nu au mai avut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: