ce e rău? nimic.

ieri o indiancă de 17 ani s-a spânzurat la ea în cameră pentru că i-au interzis părinții să mai stea pe facebook. le-a dat o lecție, ce să mai! dar nu despre asta vreau să vă zic.

vreau numai să vă reamintesc, ca o moară stricată, despre obscenitatea pe fb. despre lipsa rușinii. despre isteria expunerii totale. despre demența asta generală.
sunt oameni pe care poate-i apreciez, oameni care mi-au fost profesori, oameni pe care-i citesc sau îi ascult cu interes, oameni de la care am așteptări mari – adică firești -, sunt prieteni de-ai mei, colegi, foști colegi, oameni în care am încredere, în fine, oameni cu o anume semnificație „în viața reală”. totul e în regulă.

urmărește-i în schimb pe facebook și criteriile se schimbă radical, complet aleatoriu; începe pornografia – pornografia aia permisă, cum s-ar spune, orgia seninătății și a sensibilității. oamenii perfect raționali și funcționali „din viața reală” devin pe fb bolnavi mintal, se infantilizează încercând să simuleze inocența. ce e rău în a publica zeci de fotografii cu gagica de care oricum o să te desparți? ce e rău în a publica zeci de fotografii de la nuntă? ce e rău în a publica zeci de fotografii cu nevasta gravidă întinsă ridicol pe masa de nașteri? ce e rău în a vrea să împărtășești cu o masă de anonimi fiecare mică bucurie a vieții tale? ce e rău în a publica sute de fotografii cu plodul tău iubit de cum a ieșit din mă-sa? și de a împărtăși cu aceeași masă de anonimi jucăușele citate din spunerile lui înțelept-surprinzătoare? ce e rău în toate astea?

nimic nu e rău în toate astea. sunt declarații mortuare pe care le lași în urma ta, acolo-i viața ta, moartea ta, atâta ai tu de oferit lumii.

exagerez, exagerez, nu mai înțeleg nimic.


Comments are disabled.

%d bloggers like this: