despre morți…

de ce vă excitați că vine peter gabriel în românia? n-ați văzut cum arată? îl mai recunoașteți? vă mai recunoașteți? este vorba de alt om, alt chip, altă viață. starurile astea trebuie să rămână tinere. vraja funcționează numai în raport cu acel corp tânăr, acel corp viu. restul e o tristă simulare. a, deci vă duceți la concertul lui peter gabriel ca să vă amintiți de vremurile tinereții voastre. atunci vă duceți la o labă. e moda asta scursă a ultimilor ani în românia a concertelor geriatrice. toate epavele vin la noi să cânte, iar noi suntem bucuroși și sentimentali. (asta e, nu toți sunt dave gahan.)

peter-gabriel_2710032b

atunci n-ai cum să nu te gândești la… șansa – absolut necesară unei mitologii, să-i zicem, pop-erotice contemporane – a starurilor care au murit prematur, cum s-ar spune. azi imaginea așa cum a rămas a unui elvis (că tot a apărut de curând în presă „știrea” cum ar fi arătat azi elvis presley), a lui marilyn, kurt cobain, freddie mercury, michael hutchence și atâția alții e revigorantă, e de o vitalitate strivitoare, vibrează. ne aparține, e încântare, e iluzia perfectă și perfect reală. morțile lor timpurii ne apar ca niște necesități categorice. de aceea, zice bernhard în extincție (dar câte nu zice bernhard în extincție? ce lucru teribil rămâne oare nespus de bernhard în extincție?), cu cadavrele, cu morții, cu trupurile și chipurile moarte nu mai poți avea nici o relație; de ele nu te mai leagă nimic; tot ce te lega de oamenii ăștia, de altfel apropiați, era viața. expunerea cadavrului și întreg ritualul mortuar sunt, și pentru mine, fapte de neconceput, de neasimilat, de nerezolvat. nici o clipă în preajma mortului nu vei ști cum să te comporți, cum să-ți gestionezi presupusa suferință, ce mimică să afișezi, ce grimase, ce vorbe să spui. pentru că orice ai face e greșit. nefirescul tău vine din însuși nefirescul fundamental al situației, al întregii regii funerare apăsătoare și, evident, necrofile. atunci cum să nu fii pentru discreția, igiena și bunul-simț ale incinerării?


2 responses to “despre morți…

  • gadjodillo

    sigur că fascinaţia este faţă de corpul tînăr şi perfect. dar cred că, pe de altă parte, unii dintre cei care vin şi sînt aşa aşteptaţi nu sînt doar corpuri. şi nu doar recipiente pentru emoţii depozitate în sertarul ‘ah, tinereţea mea pierdută, ce bine era pe atunci’.
    în categoria asta sînt cei care fac show, cei ale căror piese live sunau mai bine decît cele din studio, cei aşteptaţi şi ascultaţi pentru voce, pentru muzică, pentru mesaj.

  • voroncas

    de ce „doar” corpuri? ți se pare lucru puțin? ți se pare corpul puțin lucru? aici mai mult decât în multe alte contexte corpul are o valoare, cum să-i zic, de-a dreptul metafizică.
    cât despre show & co., din nou, prezența și imaginea corporală nu cred că pot fi puse în paranteză. toate merg împreună. e o chimie aproape sexuală acolo, orice s-ar spune, conștientă sau nu (mai degrabă neconștientizată, desigur). nu cred în vraja recompusă ulterior, retrospectiv, prin proiecție, autosugestie – pentru că despre asta pare să fie vorba când dai peste o astfel de figură iconică pe care n-o mai recunoști, în care nu te mai identifici etc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: