sfârșitul singurătății

de ieri mă tot gândesc la băiatul de 11 ani a cărui aniversare se apropie (născut de altfel în aceeași zi cu mine, oameni însingurați) și care i-a spus mamei că nu vrea petrecere, că n-are pe cine să invite, că n-are prieteni. atunci mă-sa i-a făcut pagină pe fb. și ce credeți? a primit sute de mii de like-uri și „endless good wishes”. acum copilul e deci mai puțin singur. are prieteni. oameni de omenie alături. prima experiență involuntară a simulacrului. e abia începutul. la 18 ani își va pune ștreangul de gât.


Comments are disabled.

%d bloggers like this: