*

odioasa și irezistibila manie a părintelui de a se „mândri” cu reușitele copiilor. cu cât se laudă (ah, lauda; în fața vecinilor, rudelor, colegilor) mai tare, cu atât înțelege mai puțin din reușita invocată, din viața propriilor copii și din viață în genere. viceversa, desigur, numai în logica asta se dovedește dureroasă să zicem ratarea ori nenorocirea copiilor – căci ce va spune părintele în fața vecinilor, rudelor, colegilor, cum va îndura rușinea, revers necesar al patimii lăudatului?

în noiembrie anul trecut am primit o amendă abuzivă de la jandarmerie (am dus pe stradă o sticlă de bere la gură). n-am plătit-o, firește. acum primesc somări de la anaf că o să mă execute pentru suta de lei neplătită. mă amuz, căci eu n-am bunuri, nimic al meu, nimic pe numele meu, sunt a nimănui și nimic nu-mi aparține. rămâne deci să fac muncă în folosul comunității. aștept cu inima deschisă.


Comments are disabled.

%d bloggers like this: