Tag Archives: absurd

s-ar putea să am febră

oamenii sunt complet lipsiți de conștiință – conștiință de sine, a locului lor în spațiu, a raporturilor dintre ei și alți oameni. tirania majorității, aia care dă și normalitatea, te strivește. nu te mira că vei rămâne singur, brutal de singur, atunci când vei înceta să mai faci pactul meschin al conviețuirii, al gesticii sociale. singura și adevărata normalitate interioară nu poate fi decât divorțul camusian: îți privești de la depărtare iubita gesticulând mutește în cabina telefonică și revelația absurdului cade ca o fatalitate. atunci, desigur, unicul act firesc și perfect viu e s-o părăsești.

pe cât de eliberator e să te uiți la lume așa, pe atât de înspăimântător. ești ca drogat tot timpul, nu mai ai simțul proporțiilor, lucrurile se fac și se desfac într-un lung proces stupid ca într-un coșmar, gesturile și chipurile se descompun, nu mai sesizezi continuumul.

tinerele mame apasă compulsiv pe butonul aparatului foto ca să-ți arate toate pozele cu proaspătul bebe, mai ales că e una pe care trebuie neapărat s-o vezi, e un dulce, aici cică seamănă cu soacră-sa, ți se pare? aici e cu ta-su (doarme fix ca ta-su!), aici se pișă, aici se cacă, aici tocmai se căcase, aici se bosumflase, aici avea cojițe pe față, aici era înainte de vaccin, aici era după vaccin. sunt oamenii ăștia grav desincronizați cu viața [cu vitalul] care-ți vor pune să se deruleze pe dinaintea ochilor toate pozele strânse de-a lungul istoriei lor, vacanțe și petreceri de familie în special.

rețeaua relațiilor familiale este focarul tuturor bolilor, tuturor traumelor, tuturor nenorocirilor. oamenii sunt nebuni, fugiți de ei.

Advertisements

dalí in wonderland

toată lumea știe ilustrațiile alea „clasice” pentru alice in wonderland ale fraților dalziel. de curând aflu că și dalí a ilustrat ediția random house din 1969. și iată ce-a ieșit! (evident că nu se compară cu întreaga istorie vizuală cartoonish sau „romanțată” a lui alice, iar asta m-a încântat nespus, căci viziunile – heliogravuri – sunt halucinante.)

(Down the Rabbit Hole)

(Mad Tea Party)

(The Queen’s Croquet Ground)

anul trecut, cel puțin, cartea se găsea pe amazon, la 12 900 de dolari. restul ilustrațiilor, aici.


cauți un loc de muncă?



loganul nu cunoaște limite

dacă credeați că un logan condus de un mecanic țigan nu ține la coborâre pe drumul șerpuitor de la cota 1400 până „jos” în sinaia, încărcat cu 8 oameni (adulți, iar nu copii sau bebeluși), 3 în față, 5 în spate (dar nu și în portbagaj) și nu ajunge teafăr și nevătămat la destinație, deși circulă și pe contrasens ca să ia curbele, înseamnă că aveți o viziune îngustă și convențională asupra vieții (și morții). căci am fost acolo, iar geometria deformată a poziției în care stăteam a făcut posibilă prinderea părului meu în geamul, deschis și apoi închis, de la mașină. „io l-aș depăși pe ăsta din față, da’ văd că se supără doamna”, zice țiganu’ referindu-se la mine. îmi pare rău că m-a judecat greșit, mie doar îmi era frică de moarte, cum îmi e tot timpul, nimic mai simplu.


critic literar la clasa a 6-a

eu printre altele dau meditații la română & engleză.

de curând mama unui puști deștept de clasa a 6-a îmi reproșează, după ce fi-su a luat 8 în teză la română și după ce i-a văzut lucrarea, că n-avea „limbaj academic” format! : ))))))))))) la clasa a 6-a, a VI-a, a șasea…

se-nțelege, am anulat respectiva meditație, reproșându-mi-se de data asta că reacția mea ar fi „exagerată și distructivă”, să și întrerup treaba așa în mijlocul anului (de parcă îl așteaptă bacul la final sau e în stare de corigență) etc.

crecă-ncepe să mi se taie și de asta.


%d bloggers like this: