Tag Archives: amenda jandarmerie

*

odioasa și irezistibila manie a părintelui de a se „mândri” cu reușitele copiilor. cu cât se laudă (ah, lauda; în fața vecinilor, rudelor, colegilor) mai tare, cu atât înțelege mai puțin din reușita invocată, din viața propriilor copii și din viață în genere. viceversa, desigur, numai în logica asta se dovedește dureroasă să zicem ratarea ori nenorocirea copiilor – căci ce va spune părintele în fața vecinilor, rudelor, colegilor, cum va îndura rușinea, revers necesar al patimii lăudatului?

în noiembrie anul trecut am primit o amendă abuzivă de la jandarmerie (am dus pe stradă o sticlă de bere la gură). n-am plătit-o, firește. acum primesc somări de la anaf că o să mă execute pentru suta de lei neplătită. mă amuz, căci eu n-am bunuri, nimic al meu, nimic pe numele meu, sunt a nimănui și nimic nu-mi aparține. rămâne deci să fac muncă în folosul comunității. aștept cu inima deschisă.

Advertisements

când o să fiu și io mamă… (căcat cu jandarmi)

ieri n-a fost numa ziua în care am lansat infinitezimalu, am dănțuit și ne-am bucurat, ci și sfânta zi aleasă de dumnezeu să-mi dea o lecție în care mi-am luat amendă de la jandarmerie (100 dă lei) că am dus la buzele-mi spurcate o sticlă de bere pe stradă, în fața casei lowendal. și io care credeam că trăim în țara aia în care poți să faci cam ce vrei, că e ok și ne-nțelegem. eh, bun, că dacă ziceam și io săru-mâna, mă iertați, n-am știut, n-o să mai fac, mulțumesc că m-ați învățat de bine și aruncam sticla și vărsam și o lacrimă și le lingeam nițel tălpile la cele 4-5 namile care-mi veniseră de hac, că deh, eram recalcitrantă și arogantă și le-am oferit și infinitezimalu, „ziar de cultură”, da n-au vrut, că „nu suntem pasionați”, normali că nu sunteți în plm. adică dacă jucam jocu clasic al umilinței, rămâneam și prieteni pe urmă futu-vă-n gură.

deci animalele erau deja la pândă lângă casa lowendal, unde am avut lansarea, la parcul icoanei, pentru că vedeau că ies oamenii cu voie bună, iar prea multă voie bună pe străzi e de căcat. argumentele clasice: asta-i legea, îi vede camera de filmat, ei primesc pe urmă bobârnacu etc. lungi discuții, desigur, nu ca să-i conving ce scursuri sunt, ci mai mult ca să mă descarc și să mă amuz. unu îmi dă chiar o cruntă lovitură și-mi spune că o să fiu și io mamă și o să vin cu copilu-n parc și ce-o să zic când o să văd bețivani pe lângă mine, o să văd io, o să-nțeleg io! ăsta care-mi explică cu frumosu, ca de la om la om, ca de la jandarm la viitoare mamă, are în mână o țigară. îi zic că-i de căcat că-mi fumează-n față, că-s nefumătoare, plus că dă exemplu prost la copii! păi cică să mă duc în parlament să dea lege anti-fumat etc. altu zice că poa să urce până la „2 milioane” amenda, îi zic și io că a trecut ceva vreme de când au intrat banii noi, mie să-mi vorbească după cum scrie în lege! eh, continuăm să ne căcăm și noi unii pe alții, ce să facem, replici, anecdote, îi rog să-mi dea și o zi de muncă în folosul comunității, mi-ar prinde bine!

în fine, tot scenariul e de un comic grotesc, îmi țin în dugheana aia a lor vreo juma de oră buletinu de parcă deliberau pe argumente filosofice marea crimă săvârșită de mine. îmi imaginez că-n elementaritatea lor psihologică își dau și ei seama de absurdul situației – sunt om normal, sunt însoțită de alți oameni normali, tocmai ieșim de la un eveniment cultural etc. – (altu chiar îmi explică simulând o neutră complicitate, că măcar dacă doar țineam sticla în mână, dar am și băut! ei ce să facă acu?!), de pseudo-autoritatea lor care intervine să stârpească adevăratul rău al vieții ăsteia din bucurești, al societății ăsteia în genere.

și tot în fine, sper că și-au încheiat ziua mulțumiți și împăcați că au mai pus o cărămidă la securitatea și civilitatea acestui stat polițienesc, s-au mai implicat într-o misiune extremă și, firește, mi-au dat și o lecție morală și umană la urma urmei. mulțumesc jandarmeria română!

pe declarație au scris că cică consumam un lichid gălbui cu miros specific de bere (nici n-au verificat, puteam să am pișat acolo), iar pe sticlă cică era inscripția „staropramen”. de parcă io-s proastă să beau staropramen. era bere nemțească nefiltrată, da ăștia nu știu de-astea. dă-i în morții lor, le fac contestație că n-au citit ce trebuie pe etichetă.


%d bloggers like this: