Tag Archives: articole

aforismele care mă mișcă

grigore vieru este poetul meu preferat (luați-o ca pe un soi de guilty pleasure sau ca și cum mi-ar plăcea… kylie minogue, să zicem, ceea ce oricum este adevărat). și este român, pentru că basarabia este românia. sunt momente și momente când mă întreb, în miez de noapte, ce-mi place mai mult la el: poezia sau părul? înainte de a ne pripi cu un răspuns, vreau să citim puțin din aforismele sale, mai puțin cunoscute publicului profan, amator azi doar de poezie cu genitalii, injurii, mizerii. (plus că dacă nu-l iubești pe grigore vieru, înseamnă că nu-ți iubești nici mama, nici țara.)

  • cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din lume este o mamă.
  • mi-am păstrat obrazul curat pentru lacrima ta, mamă.
  • deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.
  • nu cunosc un dar mai frumos din partea unui musafir, decât acela de a-mi elogia țara în limba casei mele.
  • gloria fără patrie este ca frumusețea femeii: niciodată nu știi ziua în care se va stinge.
  • nici copilul nu plânge când pâinea se frânge.
  • e bine să învețe un popor de la altul, nu este bine să învețe un popor pe altul.
  • cum să-ți întind mâna când mi-ai bătut-o în cuie?
  • când naște sămânța de greu, nici soarele nu stă alături. 
  • muzica este răzbunarea frumuseții pe urâțenie.
  • ne încălzim palmele pe obrazul pe care l-am lovit.
(răzbunarea urâțeniei pe frumusețe)
(vieru cu târfa sa, căci orice poet are târfa lui care-l ajută să meargă mai departe)

coca-cola (cu žižek)

un articol despre coca-cola (la aniversarea a 125 de ani) și ce înseamnă ea istoric, psihologic, semiotic, economic vorbind și nu numai. ce zice warhol (What’s great about this country is that America started the tradition where the richest consumers buy essentially the same things as the poorest. You can be watching TV and see Coca-Cola, and you know that the president drinks Coke, Liz Taylor drinks Coke, and just think, you can drink Coke, too. A Coke is a Coke, and no amount of money can get you a better Coke than the one the bum on the corner is drinking. All the Cokes are the same and all the Cokes are good. Liz Taylor knows it, the president knows it, the bum knows it, and you know it.) ce zice henry millerm without a Coca-Cola life is unbearable. 

plus cică ce ar zice žižek despre coca-cola: For Žižek, as for the early Coke executive Robert Woodruff, who said that “Coca-Cola should always be within an arm’s reach of desire”, Coke represents the eternally unsatisfied emptiness we seek to fill with something ungraspable, something Coke made eminently graspable in the form of its perfectly curved bottle, which was designed so you could recognize it in the dark by touch.

doar că nu e chiar așa. căci uite ce zice de fapt žižek în the fragile absolute (2000) și nițel mai jos în filmul žižek! (2005):

It’s no surprise that Coca-Cola was first introduced as a medicine – its strange taste does not seem to provide any particular satisfaction; it is not directly pleasing and endearing; however, it is precisely as such, as transcending any immediate use-value (unlike water, beer or wine, which definitely do quench our thirst or produce the desired effect of satisfied calm), that Coke functions as the direct embodiment of “it”: of the pure surplus of enjoyment over standard satisfactions, of the mysterious and elusive X we are all after in our compulsive consumption of merchandise.

The unexpected result of this is not that, since Coke does not satisfy any concrete need, we drink it only as a supplement, after some other drink has satisfied our substantial need — rather, it is this very superfluous character that makes our thirst for Coke all the more insatiable: as Jacques-Alain Miller put it so succinctly, Coke has the paradoxical property that the more you drink the thirstier you get, the greater your need to drink more – with that strange, bittersweet taste, our thirst is never effectively quenched. So, when, some years ago, the advertising slogan for Coke was “Coke is it!”, we should note its thorough ambuigity —“that’s it” precisely in so far as that’s never actually it, precisely in so far as every satisfaction opens up a gap of “I want more!”. […] This process is brought to its conclusion in the case of caffeine-free diet Coke – why? We drink Coke – or any drink – for two reasons: for its thrist-quenching or nutritional value, and for its taste. In the case of caffeine-free diet Coke, nutritional value is suspended and the caffeine, as the key ingredient of its taste, is also taken away – all that remains is a pure semblance, an artificial promise of a substance which never materialized. Is it not true that in this sense, in the case of caffeine-free diet Coke, we almost literally “drink nothing in the guise of something”?

What we are implicitly referring to here is, of course, Nietzsche’s classic opposition between “wanting nothing” (in the sense of “I do not want anything”) and the nihilistic stance of actively wanting Nothingness itself; following Nietzsche’s path, Lacan emphasized how in anorexia, the subject does not simply “eat nothing” – rather, she or he actively wants to eat the Nothingness (the Void) that is itself the ultimate object-cause of desire. […] So – along the same lines, in the case of caffeine-free diet Coke, we drink the Nothingness itself, the pure semblance of a property that is in effect merely an envelope of a void.

This example brings home the inherent link between three notions: that of Marxist surplus-value, that of Lacan’s objet petit a as surplus-enjoyment (the concept that Lacan elaborated with direct reference to Marxist surplus-value), and the paradox of the superego, perceived long ago by Freud: the more you drink Coke, the thirstier you are; the more profit you make, the more you want; the more you obey the superego command, the guiltier you are – in all three cases, the logic of balanced exchange is disturbed in favour of an excessive logic of “the more you give (the more you repay your debts), the more you owe” (or the “more you have what you long for, the more you lack, the greater your craving”; or – the consumerist version – “the more you buy, the more you have to spend”). […] The key to this disturbance, of course, is the surplus-enjoyment, the object petit a, which exists (or, rather, persists) in a kind of curved space – the nearer you get to it, the more it eludes your grasp.

 

 


articole (3)

  • un quiz distractiv pe literatură rusă. cât știi – cât îți amintești – cât intuiești.
  • spaima – drama – rușinea cititorului: cărțile alea fundamentale pe care nu le-ai citit (sau recitit ca adult), dar probabil ai zis sau ai lăsat să se înțeleagă că le-ai citit. tipic. (lista e lungă, oricum va fi întotdeauna lungă și umilitoare. dintre cărțile așa-zise clasice/mari/importante – deși etichetele astea au un grad ridicat de arbitrar -, io n-am citit „frații karamazov”, „jocul cu mărgele de sticlă”, faulkner (doar 2 pagini – se pun?), pynchon, rushdie, vonnegut (deși am scris despre el la un examen), „moromeții” II [lol], „ulysses” nici nu mai zic, nimic „sf” și nimic dus la capăt de virginia woolf – că tot e ziua ei azi.)
  • un mic experiment statistico-poetic, dacă vă plictisiți – cele mai citate versuri (pe google, evident) din literatura engleză. top 50. locul 1? un poet de necitit azi. :D
  • sigur le știți, dar întru revizitare – învățăturile lui scott fitzgerald către fiica sa în etate de 11 ani. (intuim, desigur, că-s lucrurile de care el însuși n-a ținut cont. ”don’t worry about mosquitoes.” văd că de alcool nu-i zice nimic.)

p.s. ce notă ați luat la quiz?


cărți și coperți

exercițiu. ediția americană vs. cea engleză.

         

      

       

        

       

     

      

      

      

     

___________________

nu știu dacă se poate extrage de-aici vreun pattern cultural, să-i spunem, fiind vorba mai degrabă de… cazuri și cazuri, ca să mă salvez prin acest clișeu. și dac-ar fi să arunc o simplă privire, cred că în cazul ăsta vreo 7 dintre coperțile care-mi plac sunt ale edițiilor americane. și să ne gândim nițel acu la ce înseamnă designul de copertă pe piața românească? păi în principiu e de-ajuns să trântești o pictură (sau „detaliu” din) și mergi și la sigur, și mai și rămâi în zona culturii înalte, cum se cade. deci efort/aport creativ zero.

pentru comentarii pertinente și alte exemple de coperți, mergeți aici, aici și din nou aici.


articole (2)

pentru că nu știu cum am uitat de „rubrica” mea de articole despre sex, literatură și alte vedenii, revin pe calea cea bună și ne aruncăm ochii de data asta pe niște liste vizuale-superficiale de tot hazul. bucurați-vă că nu-i mult de citit:

sau


%d bloggers like this: