Tag Archives: cultura

2007

2007. sasha grey împărțea un premiu cu sandra romain & manuel ferrara la categoria best three-way sex scene în filmul fuck slaves.

2007. primul film al lui sasha grey – homo erectus; rol – cavegirl.

nominalizări & categorii: orgasmic oralist / superslut / favourite anal starlet / dirtiest girl in porn – da’ n-a prea câștigat, că-i concurență acerbă, scoruri strânse, ambiții, intrigi, conspirații, nu răzbești așa lesne. de-asta s-o fi lăsat de treabă, păcat, acu ce-o să mai filmeze kern?

Advertisements

se poartă cancerul

în aceeași notă sumbră de contemporaneitate, aflu că tocmai a avut loc „pasarela”, un festival de modă & design, organizat de institutul francez și ambasada franței și cine-o mai fi. atmosferă alternativă, elite, snobi, oameni subțiri, boemi, oameni cu viziune, urbani, hiper-estetism, în fine, frumos, cine sunt eu să-i judec? cine sunt eu să judec niște oameni care arată în halul ăsta, de exemplu:

dar, contrar aparențelor, pe mine în toată povestea asta nu mă preocupă esteticul – căci doar frumosul e subiectiv! -, ci aspectul medical. :( printre toți acești oameni frumoși, am dat peste el

… și nu înțeleg de ce nu-i spune nimeni că are o tumoare pe cap… poate încă mai are șanse, deși pare, ce-i drept, un stadiu avansat al bolii. poate punem de o campanie să-l ajutăm cumva, e o chestiune umană de maximă urgență. nu e vina lui, gândiți-vă că oricare dintre noi putea fi în situația sa… (eu deja le-am făcut o întrebare pe fb celor de la institutul francez, aștept să văd și inițiativa lor.)

unele voci îl iau peste picior, numindu-l în batjocură „regele hipsterilor”, dar nu despre asta este vorba acum. (iată-l și mai de aproape, să-l identificați cum trebuie.)


adevărata putere a poeziei (continuare)

da, deci stați că m-am înșelat în privința lui BGS SGB și îmi pare foarte rău. nu despre burlan este vorba, ci despre… altceva:

iar acum despre adevărata putere a poeziei, așa cum s-a întâmplat de fapt:

îi mulțumim pupilei pentru idee, realizare & bunăvoință! (și-l întrebăm: „mai are poezia vreo putere azi?”)

îi spunem mercy și lui SGB, pentru că este el: „E posibil să mor chiar mîine şi pe pămînt n-o sa ramînă nimeni care să mă fi înţeles întru totul.”


cultura literară pă înțelesul tuturora

că pe la master aerul e (mai) superior nu încape îndoială dacă ne aruncăm ochii peste rezultatele sesiunii, unde ruptu’ ăla care are vreun 8 sau 9, mă-sa-i… se știe! aceasta fiind situația, îmi imaginez, mai departe, că tuată lumea, genială cum se dovedește, va primi bursă, dar cum bani îs puțini – alfel n-are cum – îmi imaginez, și mai departe, că ăia 300 dă lei/lună vor deveni, să zicem, un 50, așa, pentru încurajare, întru mica fericire a tuturora, să aive de-un suc, de-un cogeac, astea, și poate – de ce nu… e o șanse… – de-o carte d-aia de 3 lei de la tritonic – editura mea de suflet! -, aruncată prin cutie, cum s-a-ntâmplat săptămâna trecută pe la litere. s-au gândit ei aja, nush cum draq, să ne-o dea alternativ la cultură cu enciclopaedia lu’ andreea marin sau cu celebra colecție SAS, de Gerard de Villiers, cu intrigi hiper-polițisto-teroriste și cu gagici cvasiguale pe copertă, de care mai citea taică-miu pă la baie.

carevasăzică, provocarea intelectuală se ține tare, concurența ie acerbă spre aprigă, iar fiecare zi e o luptă. zilele trecute, o colegă – care ie și profesuară la o școală generală, deși zicea că și-a dat demisiah! -, o colegă care, în ciuda unor evidente neajunsuri – începând de la articularea sunetelor până la logica discursului și a ideilor precare pe care se screme să le emită – a reușit în toți acești ani de trudă poate nu să impresioneze profesorii, dar în mod cert să-i convingă de normalitatea sa, deci această colegă care mereu are ceva esențial de transmis, chiar și sau mai ales în momentele când se cuvine să (se) tacă și să (se) mediteze asupra unor chestiuni etc., deci această colegă îmi oferă bibliografia de la un curs nou la care n-am ajuns, să mi-o trag și io la cserocs, precizând că a notat niște treburi pe ea. nu, nu mă deranjează, îi zic io. uameni suntem. întâmplător, cursul se anunță foarte mișto, pe numele lui „romanul lecturii și lectura romanului”.

deși trecuse dăcât o zi numa’ de la primirea bibliografiei, colega noastră își notase deja, cu acribie filologică, cotele de bibliotecă ale câtorva cărți. frumos, ce pot să spun?! însă nu mică mare-mi fu mirarea când am văzut următuarele, scrise de însăși mâna ei inocentă: Jocul dragostei și al întâmplări, Marivo (?), Don Quixote (căci se subînțelege automat și de la sine că noo, românilor, ne ie cel mai la îndemână și cel mai firesc cu putință să folosim titlul în engleză!), iar mai jos Cundera (?).

(nu) pot decât să adaug că:

  • marivaux era deja menționat în bibliografie
  • acu vreo doi ani, am scris pe vechiu-mi blog yahoo despre o situație similară, având-o ca (și) protagonistă pe aceeași studentă, care scrisese la rândul ei (iar io văzusem nu altfel decât cu ochii mei că era lângă mine) în timpul unui curs Highdeger (ceea ce nu denotă puțină imaginație, ce-i drept) și Husăl sau Husel (nu-mi amintesc ezact)
  • (puțin off topic așa, dar în aceeași paradigmă) o fostă colegă – pe care am crezut-o multă vreme, în limitele unei interacțiuni minime, totuși, un exemplar uman cât de cât normal (deși vinci zice că „părea la fel ca toate de la început”) -, în prezent la master la comunicare/publicitate,  că acolo ie miezu’, are și blog – foarte frumos din partea ei! -, dar unul mai… profesional așa (sper, susținut și de bucurenci), cu titlul Fi Om…fi ECOnOM! te-ai prins?!

p.s. din profesionalism – și ca să nu mă mai suspecteze tovarășii și dujmanii de ticluiri & uneltiri – atașez și materialele vizuale care vor vorbi ca de la sine.


pedagogia la animale (II)

luni la prima ora, cu ochii inca refuzand sa se deschida cu-adevarat, strivita in metrou de alti somnorosi, astept s-ajung la pipera. (in rest, e o zi frumoasa de primavara, vorba aia.) urmeaza cateva ore de delectare poetica: eminescu, blaga, macedonski (unde am atipit; la mecca, la mecca…).

imi rotesc ochii – ca acum au ce sa vada – pe pereti, pe aceleasi panouri ‘literare’ cu rost didactic; ce mai descopar: ca lirica eminesciana poate fi si ‘absoluta’, adica ‘daruieste si dupa moarte’ [cine? ce?]; ca printre motivele/temele poeziei lui apare si ‘zborul intergalactic’ [asa o fi zis calinescu, cine stie, anticipand ‘star wars’ or smth.]; ca romantismul se caracterizeaza si prin ‘libertatea totala de creatie’ [din care se poate intelege orice, desigur.]; ca la bacovia sunt prezente ‘tema citadina a orasului’, a ‘marii plecari’ si ‘calatoria spre necunoscut’ [cacaturi care poate n-ar fi neplauzibile sau ridicole dac-ar fi formulate in limbaj decent si explicate, ca sigur nici dracu’ nu-ntelege din ele ceva]; ca ‘neîmblânzire’ se scrie ‘neamblanzire’ [forma care, de altfel, va fi validata in doom3].

in paralel, aceeasi isterie bolnava, ca si data trecuta, se propaga dinspre catedra spre banci; isterie de tip penitenciar, cu sporadice insertii de umor – asa, ca pentru domnisoarele studente din fundul clasei. dascalul o instiinteaza grijuliu pe duduia din prima banca ca abia de la 40 de ani te dai cu carbune la ochi; apoi i se adreseaza si colegului ei (in trening si cu cercel d-ala cu ‘diamant’, cum ar zice sora-mea in cvasi-inocenta celor 9 ani ai sai): ‘sper c-ati deschis cartea… domnu’ de la sport-turism.’, iar apoi il deranjeaza pe un intarziat, punandu-l (ca pe toti ceilalti) sa recite si el cateva versuri din ‘luceafarul’: ‘domnu’ de acolo, din spate, care te razi cu aparat electric…(nu?)’

si-n final, la clasa a IX-a, tensiunea creste. exercitii de tipul ‘cum e corect?’ – asa sau asa; ‘este’ sau ‘ieste’? (i)etc. la una dintre intrebari, ‘domnisoara de-acolo, care ai 9 la mine (da’ ai si 4, nu?), ia zi, cum e?’ [tacere.], proful devine din ce in ce mai agitat, urla ca un apucat, precipitat, cu vocea de o raguseala sinistra, pare ca se transfigureaza – aceeasi imagine de exorcist – si izbucneste (eleva tacand, in continuare, se-ntelege): ‘zi, fato, odata, ca nu-ti taie nimeni capul!’ [well… io n-as fi zis acelasi lucru.]

iar luni voi preda la a XI-a simbolismul european.

iar de maine incepe ‘kilipirim’ la sala dalles (unde m-astept ca celebra criza sa se reflecte si-n preturile cartilor, pentru ca, btw, la humanitas & polirom se vede).


%d bloggers like this: