Tag Archives: edituri

„amurg sentimental”

mi se confirmă impresia că cel mai mișto la târgurile de carte nu e s-o freci frustrat pe la humanitas și rao, să vezi cum au mai redus ei cărțile cu 2-3 lei, ci să te aventurezi pe la etaj, prin coclauri, unde edituri absconse și ex(-)centrice abia așteaptă să le treci pragul. și-așa am descoperit azi standul editurii amurg sentimental; cum să reziști acestui nume? de cum ajung la măsuța cu cărți, un domn începe să-mi explice despre ce e vorba, mai ales că toate coperțile (probabil făcute în debara) mă intrigă.

prima carte care-mi atrage atenția are pe copertă un cuplu fericit, îmbrățișat undeva în mijlocul pădurii. titlul este „pădurea și viața”, iar domnul mă lămurește: aceasta este scrisă de un colonel și este o carte despre… păduri.

aici avem un roman realist din zona rucăr-bran.

aceasta este o traducere din franceză, iar această carte este scrisă de o soprană.

apoi tăcere. omul nu mai știe ce să spună, dar reia salvator:

iar acestea sunt poezii pentru copii. 

deci mâine dacă aveți drum la gaudeamus, nu uitați, vă rog, de… amurg sentimental.

 

Advertisements

anecdote și alte nimicuri

(am lipsit, desigur, fără motiv.) în altă ordine de idei și-n praful gros din casă – căci, ca tot omul, trebuie să trec și eu prin drama meschină a punerii de termopane – abia la o săptămână după gaudeamus, după decantarea sentimentelor, mi-a venit pohta de zis una-alta.

ce (încă) mi se pare uimitor e că, printre mormane de cârnați care mai de care mai tradiționali, mărgele și broșe făcute cu dragoste, mici, pastramă, „dulciuri de la budapesta”, toate plasate strategic până la pavilionul cu cărți, și chiar printre zecile-sutele de standuri cu și despre cărți, nu găseșți un singur loc sau vreun ungher stingher de unde să poți cumpăra niște căcaturi de semne de carte decente, de preferat fără poze de la mănăstiri sau bran sau cazinoul din constanța.

am cumpărat multe cărți, am primit și am furat câteva, împlinindu-mi astfel una dintre vechile mele fantezii. pe cât de abrutizant, pe atât de inocent, firește. „captura” cea mai importantă, foucault – a supraveghea și a pedepsi. ce ironie, deci.

r. ne-a dat clasă la ciordeală, captura lui de vârf fiind deleuze & guattari – anti-oedip…  însă povestea nu se oprește aici: mai târziu îi cere lorenei lupu – moartă și descompusă deja, bătrână și ne-/prost-futută, cu o pălărie stupidă pe cap – un autograf pe carte. orgazm total.

v. a fost mai timid. dar promite pentru anii viitori.

iar b. s-a băgat la albume și dicționare. am jinduit cu toții pe urmă. și tot pe anti-oedip – alt exemplar, de data asta – a luat autograf de la eugen trică, și el, ca noi toți, în cantonament pe la gaudeamus. [oi reveni cândva și cu pozele autografelor etc.]

altfel, aceeasi plictiseala pe la humanitas – unde liiceanu, acest florin piersic al fenomenologiei românești, nu mai termina de vorbit la lansări -, pe la polirom și desigur la rao, unde cărțile sunt pur și simplu mult prea scumpe și mult prea puțin reduse vreodată. deși, da, frumoase. și, o, da, cu greșeli de redactare.

mi-au plăcut art și curtea veche. mi-a fost silă de slinoșii burtoși care supravegheau standul paralela 45 și care – cum altfel? – nu știau de (colecția) FFF.

însă prima oprire pentru mine a fost la micul și izolatul stand idea, din cluj, care vine cu puține cărți, dar miezoase și grafic impecabile, de un bun gust cum rar pe la editurile noastre. (derrida, foucault, w. benjamin, baudrillard, barthes, lyotard, mă rog, „greii”.) sper să crească bine!

(apoi beție imbecilizantă, „literară”, boemă, astea. poeții curului strânși în casa nuștiucărui pictor. printre ei, miruna vlada și soviany. mort și el. m-am deprimat. și-asta a fost. am plecat la steaua.)

[later edit: la târg, sms – care se scrie singur – de la rxxx.yo am bagat un pessoa,scurt.nu ma mai afisey la fatza loculuiwtwpww999w999w9wwțtt8tțtt8t8888878t8p8u8887ppt8tt.]


ursul lui dumnezeu, online

sacrul se manifestă când ne așteptăm cel mai puțin și ia forma celor mai banale întâmplări… stăteam io în tihnă azi după-amiază și mâncam struguri. deschid messul și văd că-mi dăduse una add, cu mesajul „stefan voronca”. aveam și un offline de la ea, „bună, cami sunt”. io, naivă, cu frică de dumnezeu și fără prea multă imaginație, îi zic că mă confundă, în loc să profit de ocazia ce tocmai mi se deschide în fața ochilor și care n-are cum să fie o simplă coincidență. era să pierd calea, dar am regăsit-o, astfel:

Vasileniuc Camelia: Multumesc
Voroncas: dar n-am inteles cine esti. cred ca ma confunzi
Vasileniuc Camelia: Voronca Stefan cunoscut?
Vasileniuc Camelia: Sunt colega cu el.
Vasileniuc Camelia: Secretara Editurii
Voroncas: http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-8926-55-4/www.teasteptaminlibrarie.ro
Voroncas: ?
Voroncas: :))
Vasileniuc Camelia: Este adresa data de el.
Voroncas: ai citit cartile mele?
Vasileniuc Camelia: Nu
Voroncas: cum asa/
Vasileniuc Camelia: ??????????
Voroncas/Vinci: fata mea, stai ca te-am ametit putin si am inceput prost
Voroncas/Vinci: te intreb daca ai citit Everghetinosul
Vasileniuc Camelia: Nu.
Am inteles
Voroncas/Vinci: se afla in acest moment la targul Gaudeamus.
Voroncas/Vinci: e redusa cu 2 lei. Am vorbit cu celelalte surori sa faca sacrificiul acesta
Voroncas/Vinci: ca sa raspandeasca in laicitate
Vasileniuc Camelia: Multumesc pentru sugestie.
Vasileniuc Camelia: Si informare.
Voroncas/Vinci: Fata mea, vreau sa te intreb ceva, totusi. Tu stii cine sunt Eu?
Vasileniuc Camelia: Pai dupa cum vezi, nu. probabil adresa de e-mail nu este aceeasi cu cea de pe mess
Voroncas/Vinci: pai, e imposibil sa fie diferita, daca e pe serverele sfinte ale celor de la Yahoo
Voroncas/Vinci: eu sunt Ilarie Voronca
Vasileniuc Camelia: Si vad alt nume
Voroncas/Vinci: poetul avangardist care s-a sinucis si care nu avea cum sa fie blagoslovit de Dumnezeu din motive pe care cred ca le intelegem amandoi
Vasileniuc Camelia: :)
Vasileniuc Camelia: Ok. Este o greseala.
Voroncas/Vinci: Sunt ruptul lui Iuda
Vasileniuc Camelia: :)
Voroncas/Vinci: E o datorie sa zambesti omogen la orice replica?
Voroncas/Vinci: indiferent de circumstanta, calitate, ton, context etc.?
Voroncas/Vinci: Asa iti Dicteaza?
Vasileniuc Camelia: :))
Voroncas/Vinci: Fata mea, totul a fost o gluma. Si treaba cu poetul si cu totul. Eu chiar sunt Stefan Voronca, poetul care s-a sinucis
Vasileniuc Camelia: Doresti o vorba de duh?
Voroncas/Vinci: da
Vasileniuc Camelia: ok
Voroncas/Vinci: Fata mea, vreau sa te intreb totusi ceva intre timp: tu esti ursul din poza?
Vasileniuc Camelia: Dupa cum se vede, da
Voroncas/Vinci: Multumesc. Acum astept vorba de duh, pls
Vasileniuc Camelia: ……………………….
Voroncas/Vinci Mi-e greu sa descifrez vorbele-ti criptate
Vasileniuc Camelia: Dar ce in versuri vorbesti
Voroncas/Vinci: Fericiti cei saraci cu duhul, caci ei vor mosteni imparatia Domnului. Si acuma te intreb, cum e asta o vorba de duh, din moment ce se submineaza duhicitatea din ia?
Voroncas/Vinci: *duhoarea
Vasileniuc Camelia: ia sau ea?
Voroncas/Vinci: i-ao cum vrei
Voroncas/Vinci: (fata mea)
Voroncas/Vinci: am capacitatea sa-ti spun ‘ursoaica mea’, pls?
Vasileniuc Camelia is typing…
Vasileniuc Camelia: Ok. Hai ca nu am timp de stat la sotiiiiiiiiiiiiiii
Voroncas/Vinci: dar candva cand vrei sa te eliberezi de toate cele, poti veni la mine si ne putem bucura asa, ca intre urs si om
Voroncas/Vinci: esti tare simpatica in poza aia. as vrea sa-ti descopar dedesubtul blanii


kilipirim, of course

n-am mai frecat-o repetitiv & critic pe la târg ca-n anii trecuți și am fost eficientă și decisă. de semnalat:

– cele 3 volume din „istoria corpului” de la art, cu 80 lei (le-am luat, le așteptam etc., deși au hiba de a fi, desigur, cam generale, dar asta nu contează); tot la art, compagnon cu „antimodernii” sau alte cărți din colecția aia „serioasă”, cartonată (adorno, bourdieu, touraine cu „lumea femeilor”) – 30 lei

– prezența editurii rao – zgârcită ca-ntotdeauna, dar câteva dintre cărțile alea necartonate & oarecum „clasice”, lucioase cu auriu, de literatură sec. XX – toate la 15 lei (jurnalul lui kafka, virginia woolf, sartre, camus, montherlant, malraux, tournier)

– humanitas – cam ce au la reducere și-n librăria lor + câteva „vechituri” ascunse printre rânduri (am luat george steiner cu „moartea tragediei”, pascal quignard, la limită eseu-ficțiune, cu „umbre rătăcitoare” și wittgenstein cu niște însemnări postume care, oriunde deschideam cărticica, sunau bine, adică conțineau un „adevăr”, toate la prețuri de nimic)

– am căutat la curtea veche ceva din colecția știință & religie: caputo & vattimo, „după moartea lui dumnezeu”, unde, chiar pe pagina de titlu, scrie „vatimmo”; altfel, am preferat esterhazy

– polirom & paralela 45 – practic nimic nou; nemira începe să nu mai conteze pentru mine, iar celelalte prea contextual ca să le mai pomenesc etc.

– undeva la etaj, cărți haotice, unele folosite, cu 2 rupte proaste arogante la stand; în ciuda lor, mi-am luat de acolo o mică antologie de poezie franceză (simboliști în mare parte), bilingvă, „tălmăcirea” lui zeletin

și-acestea au fost aventurile mele la kilipirim, prima zi. (celelalte vor fi la fel, doar că n-o să mai am bani să-mi schimb ochelarii, așa cum plănuisem.)


%d bloggers like this: