Tag Archives: fantezii

bildungsroman (I)

povești complecse, chiar greu de înțeles

înainte de a vizita capitalele și orașele iconice ale lumii, visul meu în viața asta este să poposesc și să scormonesc în micile orășele provinciale ale țării. asta-i perversitatea mea, ca s-o lămurim de la bun început. poate că fascinația conștientă a început cândva cu târgu neamț și înghețata betty cu doar 1,5 lei/cupa, 2 lei/2 cupe și tot așa – până unde nu-mi amintesc, dar știu c-am băgat la exces 2-3 înghețățuri enorme pe zi și a fost bine, iar pe la mănăstirile aferente ne-am distrat mai drăcos ca nicăieri, căci dumnezeu ne veghea și-i cam plăcea și lui să vadă puțină deșănțare prin biserică, căci cui nu i-ar plăcea? apoi delirul acesta bolnav a pus complet stăpânire pe mine. orășelele și cătunele sunt acele locuri unde mai poți găsi american cola și magazine gen „co(o)perative”, iar pentru mine asta e tot ce contează, e bucuria turistică supremă. mi-aș irosi cu frenezie toate avuțiile din chioșc în chioșc, din dugheană în dugheană și-napoi, dar mai ales în cârciuma întunecoasă și râncedă a satului, unde toate poftele își găsesc astâmpăr.

dar iaca că m-am luat cu vorba și am uitat să deapăn frumoasele amintiri și imagini recente, prilejuite de un scurt periplu prin râmnicu-vâlcea, oraș mândru, curățel și luminat la față, unde sistemul de taxiuri este cel mai bine pus la punct din țară și nimeni nu te-nșală la aparat, lol. aici sunt două teatre, ba chiar e și un festival de teatru, dar nu cu de-astea vreau să vă plictisesc, căci alte două locații locuri sunt miezul orașului, sensul său de a fi pe lume: discoteca crystal și muzeul de artă (art museum).

practic nu mai fusesem într-o „discotecă” din clasa a II-a, când eram în prima mea tabără la lacul amara, lângă slobozia (da, adică la sloboz – asta ca să lămurim din nou lucrurile din vreme), și am stat și noi noaptea, poate chiar până la 10 noaptea!, să ascultăm coco jumbo și să ne consumăm primele jalnice amoruri. însă iată că valurile vieții m-au purtat pe unde nici cu gândul nu gândeam și mă trezesc, la început de martie 2012, într-o vineri seară straniu-aromată, în crystal club din rm. vâlcea. lumini hipnotice, spuma mic burgheză a urbei, podoabe sclipitoare, combinate baroc, dar și minimalist, chipuri schimonosite și împietrite, inspirate parcă de bătrânul laocoon, de la durerea ritualică a pantofilor care strâng, cu tocurile lor necruțătoare, de neconceput, a rochiilor mulate care se ridică fatal și rebel și trebuie să le tragi mereu în jos, sub cur, asemenea unui sisif desacralizat, lume fină care-ți scrutează fiecare gest, căci fiecare gest mă trădează, mai ales blugii și bocancii – ei știu că nu sunt una de-a lor, am încălcat tabuul estetic de vineri seară în club, dar răul a fost deja produs și trebuie să duc mai departe coborârea infernală. e party anii ’90 – ce lege a universului a decis ca eu, după aproape 20 de ani, să regăsesc atmosfera coco jumbo, uitată demult pe malul lacului amara…? apoi n-am mai știut nimic. oare voi afla vreodată?

Advertisements

privirea celuilalt

The ultimate object of fantasy is the gaze itself. And I think that this goes not only for politics but also for sex. Here one should always ask the basic question as to how pornography is possible. The controversial answer of psychoanalysis is that it is possible because sex as sex is always already pornographic. It is pornographic in the sense that even when I am with my lover or lovers – let me stress the plural so as not to be accused of a binary logic – I always imagine a third gaze; that I am doing it for someone. One might say that there exists a fundamental structure of shame. When you are engaged in sexual activity there is always a fascination/horror as to how this would look in the Other’s eyes. Even with our most intimate acts, we always act for a potential virtual gaze. So this structure surrounding the idea that somebody is observing me is already inscribed into sexuality as such. Fantasy concerns not so much the idea of observing Others having sex but, rather, the opposite. The most elementary structure of fantasy is that when I have sex I fantasize that somebody is observing me.

Conversations with Žižek, Slavoj Žižek and Glyn Daly


prețul corect la moloz

pe okazii.ro poți să vinzi și să cumperi tot ce vrei, dar mai ales ce nu vrei; tot ceea ce n-ai avut niciodată curaj să cumperi/vinzi din/în altă parte găsești pe okazii.ro, cele mai zemoase fantezii se împlinesc doar aici. și nimeni nu te judecă pentru asta, pe okazii ești liber să visezi. dacă vrei și tu să visezi fără bariere, dă-ți drumu aici, întru deșertăciune…


anecdote și alte nimicuri

(am lipsit, desigur, fără motiv.) în altă ordine de idei și-n praful gros din casă – căci, ca tot omul, trebuie să trec și eu prin drama meschină a punerii de termopane – abia la o săptămână după gaudeamus, după decantarea sentimentelor, mi-a venit pohta de zis una-alta.

ce (încă) mi se pare uimitor e că, printre mormane de cârnați care mai de care mai tradiționali, mărgele și broșe făcute cu dragoste, mici, pastramă, „dulciuri de la budapesta”, toate plasate strategic până la pavilionul cu cărți, și chiar printre zecile-sutele de standuri cu și despre cărți, nu găseșți un singur loc sau vreun ungher stingher de unde să poți cumpăra niște căcaturi de semne de carte decente, de preferat fără poze de la mănăstiri sau bran sau cazinoul din constanța.

am cumpărat multe cărți, am primit și am furat câteva, împlinindu-mi astfel una dintre vechile mele fantezii. pe cât de abrutizant, pe atât de inocent, firește. „captura” cea mai importantă, foucault – a supraveghea și a pedepsi. ce ironie, deci.

r. ne-a dat clasă la ciordeală, captura lui de vârf fiind deleuze & guattari – anti-oedip…  însă povestea nu se oprește aici: mai târziu îi cere lorenei lupu – moartă și descompusă deja, bătrână și ne-/prost-futută, cu o pălărie stupidă pe cap – un autograf pe carte. orgazm total.

v. a fost mai timid. dar promite pentru anii viitori.

iar b. s-a băgat la albume și dicționare. am jinduit cu toții pe urmă. și tot pe anti-oedip – alt exemplar, de data asta – a luat autograf de la eugen trică, și el, ca noi toți, în cantonament pe la gaudeamus. [oi reveni cândva și cu pozele autografelor etc.]

altfel, aceeasi plictiseala pe la humanitas – unde liiceanu, acest florin piersic al fenomenologiei românești, nu mai termina de vorbit la lansări -, pe la polirom și desigur la rao, unde cărțile sunt pur și simplu mult prea scumpe și mult prea puțin reduse vreodată. deși, da, frumoase. și, o, da, cu greșeli de redactare.

mi-au plăcut art și curtea veche. mi-a fost silă de slinoșii burtoși care supravegheau standul paralela 45 și care – cum altfel? – nu știau de (colecția) FFF.

însă prima oprire pentru mine a fost la micul și izolatul stand idea, din cluj, care vine cu puține cărți, dar miezoase și grafic impecabile, de un bun gust cum rar pe la editurile noastre. (derrida, foucault, w. benjamin, baudrillard, barthes, lyotard, mă rog, „greii”.) sper să crească bine!

(apoi beție imbecilizantă, „literară”, boemă, astea. poeții curului strânși în casa nuștiucărui pictor. printre ei, miruna vlada și soviany. mort și el. m-am deprimat. și-asta a fost. am plecat la steaua.)

[later edit: la târg, sms – care se scrie singur – de la rxxx.yo am bagat un pessoa,scurt.nu ma mai afisey la fatza loculuiwtwpww999w999w9wwțtt8tțtt8t8888878t8p8u8887ppt8tt.]


poiezia străzii

într-una din diminețile lenevite de iulie, chiar zilele acestea, cu urechile între vis și trezie (mai mult spre trezie), am auzit dinspre stradă, pe modelul de intonație al țiganilor care strigă „fiareee veeechi luăăăm, fiare vechi!”, probabil următoarele: „peeetra! petra!”, dar eu auzeam de fapt „feeedra! fedra!”.

astfel, am adormit la loc, mai încrezătoare decât de obicei în șansele omenirii.


o listă ca toate listele

n-am să fac vreo teorie a „listelor” (sau a plăcerii de face liste), căci, desigur, n-aș fi în stare.

dar a făcut-o, în stilul lui (mare), umberto eco în „vertigo”. lista infinită. sau a infinitului.

o face barthes pe unde apucă, făcând pe interesantul, exhibându-și contradicțiile și idiosincraziile.

o face, citându-l pe barthes, barnes.

ce e ”pillow book”-ul lui greenaway – o carte-listă a dorințelor, fanteziilor, plăcerilor (care contează cu adevărat: ale literaturii și ale trupului).

iată și un articol mișto din aceeași listă a listelor.

am și eu un soi de carnet-agendă. negru, auster, deci perfect în felul lui. pe care scrie nu altceva decât ”black list”. e încă neînceput.


%d bloggers like this: