Tag Archives: femei

‘don’t scream if you meet a cow’ și alte sfaturi pentru bicicliste

În 1895 în ziarul new york world se publică un articol cu DOs & DON’Ts pentru femei atunci când merg pe bicicletă, pentru că lumea începuse să se teamă că valul emancipării feminine vine pe doo roți.

  • Don’t faint on the road.
  • Don’t wear a man’s cap.
  • Don’t coast. It is dangerous.
  • Don’t boast of your long rides.
  • Don’t cultivate a “bicycle face.”
  • Don’t refuse assistance up a hill.
  • Don’t wear jewelry while on a tour.
  • Don’t race. Leave that to the scorchers.
  • Don’t imagine everybody is looking at you.
  • Don’t go to church in your bicycle costume.
  • Don’t chew gum. Exercise your jaws in private.
  • Don’t wear white kid gloves. Silk is the thing.
  • Don’t use bicycle slang. Leave that to the boys.
  • Don’t discuss bloomers with every man you know.
  • Don’t appear in public until you have learned to ride well.
  • Don’t ignore the laws of the road because you are a woman.
  • Don’t scream if you meet a cow. If she sees you first, she will run.
  • Don’t cultivate everything that is up to date because you ride a wheel.

[restul aici]

Advertisements

fotografia erorilor

first of all, you have to have a bad camera.

miroslav tichý (1926-2011) face toată viața poze cu un aparat improvizat, din cutii de conserve, carton, sârme și alte gunoaie. voyeur pașnic și melancolic, surprinde femei (mai degrabă corpuri pur și simplu) în ipostaze variate, dar mai ales la scăldat, după bunul exemplu al lui actaeon pe urmele dianei.

trupuri prost încadrate, trunchiate, decupate, defocalizate, încețoșate, pătate, deșănțate, în fine, corpuri frumoase, obișnuite care nu știu că-s fotografiate, toate în poze nenumite, nenumerotate, neordonate, nedatate, regăsite și scoase la lumină abia în 2004.


somethin’ special – for all the ladies

proaspăta descoperire a unor lucruri noi – încă neînchegate – îți produce un anume entuziasm inocent, pe care trebuie să-l cultivi din plin pe moment, tocmai pentru că nu durează decât o clipă. dacă încerci să-l prelungești, înseamnă că, desigur, te răsfeți, adică (di)simulezi.

săptămâna asta am început lecții de germană. de la zero. cu dana. care ne-a arătat cum se compun și se descompun cuvintele. și ce rețele semantice spectaculoase zac între ele. (lingvistica/etimologia ar fi putut fi pasiunea mea dacă eram un spirit mai disciplinat și mai… iscoditor, cred.)

observăm cu ochiul liber că-n germană la nominativ/acuzativ plural, substantivele masculine (și neutrele, dar asta nu prea contează acum) primesc articol hotărât de feminin (die). adică masculinul este 1 (unitatea), iar femininul e multiplicitatea (barocă, s-ar putea zice!). în continuare, cuvântul Mannschaft (echipă), deci format din bărbați, primește tot articol de feminin. mai multe particule-bărbat dau un întreg feminin, din care, știm asta, tot masculin va ieși. iar nu în ultimul rând, esterházy o ia de la capăt în „o femeie” de 97 de ori, în 97 de chipuri: există o femeie. mă iubește/mă urăște/etcetera./m. i. o. i./m. u. o. u.

(schema mea s-ar confirma întru armonie dacă n-ar exista și niște tipe pe lumea asta care insistă să-și zică feministe.)

și acum niște muzică de suflet.


cum să-ți strunești femeia

note despre amor, de un anume claude anet (1868-1931), mare lucru nu stim despre el; a fost sportiv (tenisman), școlit pe la sorbona, veleitar într-ale scrisului, s-a-nvârtit la vremea lui prin cercurile artiste pariziene; prieten cu prințul bibescu, 

putem enunța următoarea axiomă: o femeie care face o scenă vrea să fie bătută. (p. 48)

gândul de a bate femeile nu trebuie asociat cu pornirile sadice, iar pentru a găsi carnea călduță și tăinuită, nu trebuie să tragi de fuste și jupoane, să smulgi frenetic corsaje. bărbatul drept și nobil nu bate femeile pentru plăcerea lui, ci spre binele lor. (p. 49)

femeia va înțelege, poate, cândva, că bărbatul care o bate îi dă suprema dovadă de iubire. nu ia bătaie cine vrea. bătaia e un privilegiu. au parte de ea femeile iubite. (ibid.)

trebuie să bați rar și să meditezi la vorba lui machiavelli, care îl sfătuiește pe tiran să comită toate cruzimile necesare deodată. așadar, suportă câteva crize fără să reacționezi; mărginește-te să dai un avertisment calm, dar ferm, o dată sau de două ori, nu mai mult. iar la următoarea ocazie, plesnește-o. o singură lovitură bine aplicată poate fi suficientă. gingașa ta prietenă trebuie să simtă pe pielea ei forța superioară a musculaturii tale. efectul s-a produs; în loc să se-nfurie, plânge; e fericită. (p. 56)

femeile slabe trebuie bătute cu bățul.

pentru cele aparent slabe, se recomandă pumnul.

pentru grase, e suficientă palma.

în concluzie, important e să nu-ți aduci singur vreo vătămare. (p. 57)


secretul feministelor

deloc surprinzător, se pare că marea tragedie a feministelor e că de fapt sunt bărbați. și luptă spre a fi recunoscute și tratate ca atare.

(tecste ale bărbatelor de mai jos, precum și alte informații ne-wikipedice, se găsesc în norton anthology of theory and criticism, editor general v.b. leitch, cu cota 82/N86.S5 la bcu. succes!)

simone de beauvoir (1908-1986), cunoscută și drept soțul și iubitul lui sartre

betty friedan (1921-2006), prefăcându-se că militează pentru femei

aceeași betty, din nou într-o ipostază pseudo-feminină, dar mai explicit

hélène cixous (1937-încă-se-ține-bine)

celebra/ul judith butler (1956-), cunoscut/ă mai ales pentru “gender trouble” (1990)

susan gubar (1944-), alături de fratele său de cruce, sandra gilbert (1936-); cei doi scriu, în general, împreună

prinsă între genuri și regnuri & ‘body studies’, susan bordo (1947-)

[later edit:]

miruna vlada (1986-), poet român (în ciuda manierei lirice feminist-secreționiste)


%d bloggers like this: