Tag Archives: istoria literaturii romane

ilarie chendi revine (niște lămuriri)

„Fiind zdruncinat nervos, se sinucide la mai puțin de 42 de ani.” asta zice wikipedia despre ilarie chendi, asupra căruia m-am văzut nevoită să mă opresc și eu acum ceva timp, din motive pseudo-filologice. wikipedia greșește, desigur – sau, mai bine zis, e lipsită de nuanțe – căci aflu tot din călinescu, p. 638 (capitolul „tendința națională. momentul 1901. noul mesianism. analiza fondului etnic”), că ilarie chendi „suferind de paralizie generală, se internă la spitalul pantelimon, de unde ținea corespondență foarte lucidă, ocupându-se suspect de meticulos de toate mărunțișurile gospodăriei, din instinctul de a demonstra ordinea spiritului său. la știrea morții, de aceeași boală, a lui [șt.o.] iosif, chendi sări de pe o fereastă și muri la 25 iunie 1913.”

de altfel, nașterile și morțile scriitorilor – ca să nu mai zic de intrigile amoroase – îl interesează în mod deosebit pe călinescu cel hâtru. aflăm, de pildă, că venirea pe lume a lui alecsandri e una… „romantică”: mă-sa îl naște într-o căruță etc. iar bucolicul șt. o. iosif e băgat în mare aventură sexuală, pe viață și pe moarte, cu dimitrie anghel, pe motiv de femei. (asta într-un episod viitor, poate.)

Advertisements

a doua șansă – noi cercetări literare

să scrii bine e treaba dracului, nu-ncape vorbă (în sensul că chiar tre’ să-l ai, literalmente, pe satana-n tine; cu sfântu duf și ăștia nu merge), dar să găsești un titlu ca lumea pentru ceea ce ai scris (de la un căcat de post pe blog la teză de doctorat) ține deja de o cutie a pandorei sau așa ceva – oricum, ceva atât de obscur și de înspăimântător, încât preferi să rămâi la lumină, sfârșind în veșnicele titluri tip ușă de biserică – „dragostea și natura la eminescu”, „reprezentarea femeii la camil petrescu”, „ion barbu sau sfâșierea între matematică și poezie”, „octavian goga – de la agonie la extaz”, „mircea dinescu – un pizdariot în bizanț”. sau dacă n-ai idei, o bagi polisemantic pe jocuri la derută cu paranteze: „(de ce) (nu) mai suntem europeni?”, „(m)other nature”, „(per)versiuni sexual(izat)e”. (da, cu toții am căzut în păcatul ăsta cel puțin o dată; e o obsesie mai veche a mea, doar că atunci eram mai supărată pe tema asta. de fapt, de la an la an – exceptând recentul moment hbq, desigur – mă agit mai puțin.)

ca la toate facultățile, și la litere se organizează conferințe locale (interne), colocvii, sesiuni de comunicări (mai mult sau mai puțin) științifice, ateliere de împărtășit impresii și idei înalte, iar de cenacluri nici nu mai zic, alea sunt pielea pulii (dar măcar sunt mai oneste). cel mai mișto este când fiecare catedră de la filologie (respectiv cea de literatură română/studii literare românești, cea de teoria literaturii și literatură comparată, combinată dubios cu cea de folclor și etnologie, și cea de limbă română-lingvistică, adică cea mai înțepenită în uitare, unde predau gospodinele, inventând de la an la an noi termeni pentru a denumi predicatul, complementul și raporturile dintre ele), deci cel mai mișto este când fiecare catedră, în virtutea orgoliului și a disprețului pentru celelalte catedre, vine și-și organizează propriul său colocviu. ba chiar uneori se întâmplă 2 colocvii în aceeași perioadă, fapt ce-i pune în mare dificultate pe puținii studenți care vor să asiste. (în fine, detalii administrative.)

în curând, în plină perioadă de susținere a disertațiilor și a altor lucrări, catedra de studii literare românești vine, deci, cu un colocviu intern. (mă bucur sincer pentru ei și pentru puterea lor de muncă, pentru entuziasm și dedicare, când miza este, în fond atât de mică. dar, vorba aia, gestul contează.) de aceea, am mai jos o listă de propuneri de titluri & teme pentru posibilele comunicări poetico-științifice prezente la eveniment. sper ca vreun student conștiincios să le ia în considerare, căci le împărtășesc din suflet (pentru suflet). unele îmi aparțin (cele mai neinspirate), altele sunt scoase de un alt student la litere, care totuși nu dorește să se pună rău cu nimeni din facultate, așa cum îmi place mie, de pildă:

1. e viul ou la vârf cu plod?
2. în tăcerea grea, gând și animal
3. gorunule, tu ești?
4. aia e baia?
5. domnule petrescu, m-auziți?
6. japonia în chiloți și motivul pădurii la max blecher
7. literatura română, în folosul comunității
8. mai bine învăț baltagul pe de rost
9. decât s-o ard academic
10. miorița, o deconstrucție
11. scrieți, (nu)(mai) scrieți!
12. sentimentul uitării
13. cine a dat în iorga?
14. vasile cârlova, (re)vendicări postmoderne
15. ipoteză și simțire
16. poeții bărăganului
17. top ten pașoptiști
18. clasic sau romantic?
19. lectură și sedentarism
20. literatura română – previziuni post-textuale
21. „ion” – încotro?
22. despre dac-am avut sau nu baroc (avantaje vs. dezavantaje)
23. cine(va) s-a futut cu derrida? (discuție, urmată de proiecție)


ce-aș trăi – ca vasile alecsandri!

da, știu că azi e ziua lui caragiale, i.l., și mă bucur sincer, dar trebuie să zic câte ceva mișto despre alecsandri, acest boier epicureu mason al literelor noastre, pe care, din motive evidente, nu-l mai citește nimeni azi. în schimb, paginile din istoria lui călinescu despre el sunt – cum altfel? – savuroase etc.

iată bucăți din niște exerciții de engleză, de care se apucă alecsandri, la nisa, prin 1867:

What has your father to drink? – He has some good wine to drink. Has your servant anything to drink? – He has some tea to drink. What have you to do? – I have to write.

Are your children able to write as many letters as mine own? They can write as many of them.

începe să scrie și scrisori în engleză (cam prea subtile, aș zice, doar după asemenea exerciții). fratelui său:

My dear brother,

I have written to you two days ago, a little letter, but I have so much satisfaction in exercising my self in the English language that I send another letter to day.

My health and my humour are as two handsome horses well driven by a good coachman in a pretty park. The very splendid view of the sea, the beautiful weather and the picturesque nature of this land have revived me.

My fancy is now travelling in the high regions of poetry. I have profited of this favourable disposition to write some verses, and I am very happy to be acquainted again with the muse, this old coquette who had abandoned me pitilessly.

Shortly I shall send them to you as an evident proof of my fondness for the Mediteranean.

My kind companion has learned to swimm so well that she is able to cross the Bosphorus, like Lord Byron.

I finish sending a hundred kisses to my dear nieces.

Fare-well.

 

călinescu se-ntreabă cu falsă naivitate cine era acea „she”, adăugând că, în orice caz, meniurile pe care le însemna alecsandri la nisa erau pentru două persoane!

de poveste e și drama sa disperat-răsfățată de a găsi o destinație însorită și confortabilă: în iarna lui 1869 plănuia să se ducă „în Eghipet, ca să mă prejesc la soare”. […] Vreme de o jumătate de an făcuse „un voiaj foarte original à la recherche du soleil” și nu găsise pretutindenea decât iarnă, ger, ploaie, vânturi. La Viena îl prinsese vânt glacial, la Munchen două picioare de zăpadă, la Paris ploi de Boreu impetuos.

și tot așa, mereu în călătorii de plăcere, care mai de care mai exotice.

(george călinescu, istoria literaturii române…, minerva, 1985, pp. 292-293)


%d bloggers like this: