Tag Archives: kubrick

inedit: žižek despre „doamna bovary”

That is to say, why was Madame Bovary dragged to court? Not, as it is usually claimed, because it portrays the irresistible charm of adultery and thus undermines the fundamentals of bourgeois sexual morality. Madame Bovary rather inverts the standard formula of the popular novel in which the adulterous lovers are at the end punished for their transgressive enjoyment: in this kind of novel, of course, the final punishment (mortal illness, exclusion from society) only enhances the fatal attraction of the adulterous affair, at the same time allowing the reader to indulge in this attraction without penalty. What is so profoundly disturbing and depressing about Madame Bovary is that it takes away from us even this last refuge—it depicts adultery in all its misery, as a false escape, an inherent moment of the dull and gray bourgeois universe. This is the reason why Madame Bovary had to be brought to trial: it deprives the bourgeois individual of the last hope that an escape is possible from the constraints of meaningless everyday life. A passionate extramarital liaison not only does not pose a threat to the conjugal love, it rather functions as a kind of inherent transgression that provides the direct phantasmatic support to the conjugal link and thus participates in what it purports to subvert. It is this very belief that, outside the constraints of marriage, in the adulterous transgression, we can really obtain “that,” the full satisfaction, which is questioned by the hysterical attitude: hysteria involves the apprehension that the “real thing” behind the mask of social etiquette is itself void, a mere mirage.

(”there is no sexual relationship” în lucrarea gaze and voice as love objects, renata salecl & slavoj žižek, editori)

în aceeași cheie, a sterilității fanteziei, citește žižek și eyes wide shut al lui kubrick. dar despre asta într-un episod viitor. 


the life and deeds of mr stanley kubrick, film director

tlön society

oricare din filmele lui cantareste cat munca de’o viata a unor regizori mai marunti [si’n comparatie cu el aproape toti ne par marunti]. foarte umil, eu voi cita doar cateva secvente:

Dr Strangelove: sir, i have a plan… [stands from his wheelchair] Mein Führer, i can walk!
Lolita: we’re really very fortunate here in West Ramsdale. culturally, we’re a very advanced group with lots of good anglo-dutch and anglo-scotch stock. and we’re very progressive, intellectually
2001: just what do you think you’re doing, Dave?
Clockwork: one thing i could never stand was to see a filthy, dirty old drunkie, howling away at the filthy songs of his fathers and going blerp, blerp in between, as it might be a filthy old orchestra in his stinking rotten guts
Barry Lyndon: [e, cred, Filmul Absolut]
Shining: don’t worry Mom. i know all about cannibalism. i saw it on TV
FMJ: me sucky sucky. me love you long time. me so horny
EWS: don’t you think one of the charms of marriage is that it makes deception a necessity for both parties?



i return again and again in my mind to the film that i elected to show my friends on the Sunday, America time, when i got the news that Stanley died. and some people came over to the house that night. they were scheduled to come over for dinner anyway. we talked the whole night about Stanley and i wanted to show all of them a scene from a movie that for me represented how deep Stanley’s heart was and how much he could love and show emotion because he’s been criticized as an unemotional director. i thought he was a very emotional director. and so i put the last scene from Paths of Glory where Christianne [who he then married] plays the German captive girl that stands up and sings in front of all the French soldiers bringing down the house in tears. and as the soldiers cried, we all cried watching just the last scene, not the whole picture. that isolated last scene hit a chord with everyone in the room. two people had never seen Paths of Glory but were still totally affected by that sequence. and that, to me, represented who Stanley was as a human being.

[Spielberg on Kubrick: excerpt from an interview included on Eyes Wide Shut DVD release]



Kubrick. Merge birfa prin tirgul global cum ca Stanley Kubrick ar fi fost posesorul celei mai mari colectii private de porn de pe planeta (asta se intimpla inainte de explozia www!). De altfel, inca de la inceputul carierei sale Kubrick a vrut sa faca un ‘blue movie’ iar, conform lui Frederic Raphael, co-scenarist la Eyes Wide Shut, realizarea unei orgii ‘convingatoare’ in EWS l-a macinat pe Kubrick luni la rindul . Daca v-am captat atentia trecem la pasul 2; daca nu, rezolvati un Rubik’s C(ube).

Undeva pe la 1965, intr-un interviu, Orson Welles (o influenta majora asupra lui Kubrick) zicea: ‘among those whom I would call the younger generation of directors, Kubrick appears to me to be a giant’. Stiti vorba aceea din popor: ‘it takes one to know one’.

Barry Lyndon. My favourite Kubrick si probabil unul dintre cele mai frumoase filme ever made.

Ramine sa-l intilnesc pe cinefilul insensibil la scenele de interior din BL filmate fara iluminare artificiala, doar luminari, ceva geniu plus ‘lenses for candlelight photography by Carl Zeiss’. Bloody brilliant!

Irlanda merita si ea o mentiune pentru amabilitatea cu care si-a imprumutat dealurile inverzite echipei de filmare.

Cut to:

Kubrick si W.M. Thackeray: in moarte ‘good or bad, handsome or ugly, rich or poor they are all equal now’.


surorile marx

blasfemie! veti spune, dar cutez: 2001: A Space Odyssey nu e un film SF stricto sensu, caci pentru moviegoer-ul venit sa se adape pavlovian cu actiune SF dupa canoanele fixe ale meniului, socoteala de acasa nu se va potrivi cu cea de pe fotoliul de catifea rosie si va casca repede de plictis. moreover, chiar si la scara naivitatii de o tandrete copilaroasa a SF-ului anilor 60, unele scene… well, ehrm… they fridge the nuke. pentru mine insa, e in primul rand o lectie de filosofie, dar ochiului spectatorului ii trebuie rabdare si virtuti de prisma ca sa descompuna alchimia impletirii tuturor ingredientelor dinauntru. pelicula e suport, SF-ul pretext, insa firul rosu e pur Nietzschean [what is the ape to man? a laughingstock or painful embarrassment..] cautarea e metafizica, parcursul e estetica si simbolism, iar Kubrick – om-orchestra stapanind magistral arta contrapunctului. ah, si oricat de paradoxal ar putea sa para, Kubrick chiar pulverizeaza – subliminal dar hatru [remember the Zero Gravity Toilet ?] – toate cliseele SF “dans l’air du temps” in 1968.

bref, nu cautati invataminte sau intelesuri, ci doar intrebari.

[ps: moooor dupa fotoliile alea..]



prima data cand am vrut sa vad Eyes Wide Shut s’a intrerupt curentul pe la mijlocul peliculei. tocmai ma intrebam: ce cauta Tom Cruise in acest film?

a doua oara, totul mi s’a parut confuz, complicat, enigmatic. am descoperit un Kubrick alchimic, obsedat de ocultism. un vartej de vise, orgii, fantasme, impulsuri inconstiente si conflicte reprimate. dialoguri banale si repetitive. m’au incercat senzatii extreme: de la iritatie la fascinatie. doar muzica mi s’a parut fara cusur si absolut justificata la fiecare interventie.

mi’am zis sa’l vad si’a treia oara. mi se parea imposibil ca un creator extravagant si genial precum Kubrick sa nu incerce sa comunice ceva prin filmul asta. la a treia vizionare filmul s’a dovedit nelinistitor, inclasificabil, contradictoriu. am ramas cu o singura idee concreta: ca “nici un vis nu e doar un vis”: un fel de poarta deschisa spre o multitudine de lecturi.


thursday’s child

Din cele treisprezece filme ale lui Kubrick, Barry Lyndon mi se pare cel mai aproape de perfectiune, iar din acesta, secventa finala este poate my all-time favourite. intr-un reenactment al unei scene anterioare – Lady Lyndon semnand acte, cu diferenta notabila ca Lord Bullington si-a obtinut in final locul ravnit langa mama sa – aceasta este tulburata pentru un moment de amintirea lui Barry, dar isi reprima orice semn de emotie. Nu isi permite decat gestul de a se opri cateva secunde si a privi in gol, iar gandurile sale ne raman si de aceasta data inaccesibile. Apoi continua sa semneze hartiile intinse de fiul sau, in timp ce camera se indeparteaza.

E o incununare a tuturor scenelor in care Kubrick, in timp ce pare ca ne refuza apropierea de personajele sale, preferand sa inlocuiasca spectacolul sentimentelor cu cel al naturii si al interioarelor somptuoase, reuseste sa obtina tocmai rezultatul contrar.


dragos c

cand spun Kubrick, spun portocala mecanica. atat. nu superproductia spartacus, cu care ai mei m-au chinuit pe la cinemauri ceausiste, ca e cu chirc duglas d-aia etc. nu odiseea spatiala cu care m-a chinuit la teve tcm-ul. nu ews cu care m-au coplesit osanalele criticilor. nu mai amintesc de lolita, fata cu bucle neverosimile care mi-a stricat iremediabil impresiile romanului adorat.

ci portocala. a, si shining!

baletul raului si-al haosului. decorurile futurist-obscene. funerariile lui purcell. brother sir. fetele ranjitoare ale tinerilor. burlesc revenge. societatea preamoderna. si mai ales A NOUA.



Kubrick este un regizor care avea obiceiul sa scoata capodopere care luau cativa ani pentru a fi intelese de contemporani, poate si pentru ca nu-s usor de vazut pana la sfarsit. se aseamana oarecum cu Van Gogh, diferenta fiind, printre altele, ca urechea sa a ramas oarecum intacta. unul din momentele cand era cat pe ce sa fie zdravan sifonata s-a petrecut in timpul filmarii Clockwork Orange, in anul de gratie si eliberare sexuala ‘69.

in minutul dupa ce-am facut poza, ne spune Dmitri Kasterine in Guardian, platforma s-a prabusit zgomotos. Stanley era un tip calm, nu se grabea niciodata, dar a tasnit ca un iepure din pusca. n-am mai vazut ceva asa rapid.



De fiecare data cand trebuie sa vorbesc despre filme & tot ce-i legat de ele ma simt intaiul ageamiu al lumii.

Desigur, pana si intaiul ageamiu al lumii stie cine-i Stanley Kubrick si i-a vazut cateva filme. Si lui i-au placut unele, altele nu (Eyes Wide Shut – paradoxal, l-am vazut de cele mai multe ori. Pentru ca de vreo 3 ori am adormit inainte de final si de vreo doua ori niste amici au vrut sa ma convinga ca e grozav. Ce teroare!)

Dar oricate filme as vedea, cand zic Kubrick zic inceputul de la 2001: A Space Odissey. L-am vazut demult, la cinemateca, la Eforie. Imi aduc aminte si acum senzatia – aceeasi cu cea de la prima decolare: m-a lipit de scaun si mi-a taiat respiratia.

N-o fi printre filmele mele preferate, dar pana acum nu am mai gasit unul care sa aiba acelasi efect. And that’s Kubrick to me.



în timpul filmărilor la eyes wide shut, un nimeni, alan conway (“An aptly Nabokovian name”, zice kubrick) în căutare de identități & senzații tari se dă drept stanley kubrick prin londra, deși nu știe mare lucru despre el și nici filmele lui nu-l interesează prea tare (“What an ingrate! He steals my identity and yet my films aren’t good enough for him!”, zice tot kubrick). așa a ieșit colo[u]r me kubrick, a true…ish story, în care malkovich se joacă de-a being stanley kubrick. “you’re all stanley kubrick, so please, be quiet!”

altfel, serios despre kubrick scrie și prin Philosophy of Stanley Kubrick.


[p.s. my fav rămâne încă barry lyndon.]

aproape totul despre nimfete

ca să anticipez postarea colectivă de mâine despre kubrick, dar și de amorul artei (și al listelor), iată ce-ar conține un meniu nabokov:

(1) Nymphets live between the ages of nine and fourteen.

(2) Nymphets are very thin (Humbert refers to “the slenderness of a downy limb”).

(3) Nymphets have catlike features—“the slightly feline outline of a cheekbone.”

(4) Nymphets resemble (and really are, for Humbert) “little deadly demons.”

(5) Nymphets have “marvelous skin.” As Humbert puts it, “Nymphets do not have acne although they gorge themselves on rich food.”

(6) Nymphets are not the prettiest among young girls.

(7) Nymphets are very rare: “Within the same age limits [9–14] the number of true nymphets is strikingly inferior to that of provisionally plain, or just nice, or ‘cute,’ or even ‘sweet’ and ‘attractive,’ . . . girls.”

(8) Nymphets have a strange and magical or “fey grace.”

(9) Nymphets have a dual nature: innocence combined with “eerie vulgarity.”

(10) A nymphet has a “small agile rump.”

(11) Nymphets are “so cruel and crafty in everyday life,” but have a “cheerful indifference” in formal games like tennis.

(12) Nymphets are prone to dangerous heat when emotional: “Hysterical little nymphs might, I knew, run up all kinds of temperature—even exceeding a fatal count.”

(13) Nymphets retain some, though not all, of their nymphic traits, as they age, such as the cheekbone. Humbert can spot these postnymphs almost at a glance—for example, when he notes on the street “a delinquent nymphet shining through the matter-of-fact young whore.”

(14) “Nymphets do not occur in polar regions.”

în ”the philosophy of stanley kubrick”, jerold j. abrams (editor), 2007, p. 115. (cartea completă, mâine.)

you’re all stanley kubrick!

kubrick-sean-martinfield-color-me-kubrick1de cand m-am intors (de mai bine de-o luna), din motive obscure, n-am putut sa vad (pana la capat) nici un film; aseara am tras insa de mine & de vointa mea indaratnica si am vazut cu mare placere  “colour me kubrick” (2005), unde personajul alan conway ‘este’ (a se citi ‘se crede’/’se da drept’ etc.) nimeni altul decat (fuckin’) stanley (fuckin’) kubrick, care de fapt e – pe bune – john malkovich. o farsa suculenta de la cap la coada, cu rasfaturi & desfatari ‘gay…ish’ (ca sa fiu in ton cu sugestivul subtitlu, “a true…ish story”), cu obsesii, cu fascinatia pentru ceea ce nu poti fi (atat in cazul lui alan/’kubrick’, cat si in cazul celorlalti amagiti meschini), pentru masti/fake-uri/iluzie/autosugestie/artificiu/inventia identitatii. muzica e foarte misto folosita, fie doar ca fundal, fie inserata – ca replica, sa zicem – in unele scene; vei recunoaste si cateva bucati chiar din filmele lui kubrick (“barry lyndon”, de pilda). finalul e comic (si, evident, cam amar), pentru ca visarea asta bolnava la lumea ‘buna’ & ‘glamuroasa’ a celebritatilor nu-l paraseste pe alan nici la balamuc – din contra! [replica mea favorita:  cand nebunii din salon incep sa strige, pe rand, dupa modelul lui alan, ca ei sunt stanley kubrick, asistenta ii anunta ingaduitoare ca ‘ok, you’re all stanley kubrick, so please, be quiet!’]

și mie-mi place luni (2)

hai sa fiu nitel ‘demodata’ azi:

  • carte: dictionar de idei primite de-a gata, gustave flaubert
  • melodie: a forest (cover the cure) – nouvelle vague
  • film: barry lyndon (1975), stanley kubrick
  • pictor: gustave courbet (1819-1877), pentru tupeu si controversa, intru realism etc. sleepthe-desperate-manorigin-of-the-world1

%d bloggers like this: