Tag Archives: mega image

vitalul

umanitatea luminoasă mi-o recapăt abia atunci când am bani destui în buzunar și mă duc spre mega image cu gândul că-mi pot lua orice. tot ce-i bun și fin. tot ce amână perspectiva morții.
nemâncatul sau mâncatul prost, la întâmplare, e pentru mine sursa tuturor nefericirilor; nefericirii supreme, să-i zic așa. e drumul anevoios către abrutizare.

*studii: „bărbaţii căsătoriţi mănâncă mai mult iaurt decât cei care au trecut printr-un divorţ, iar bărbaţii căsătoriţi mănâncă mai multă ciocolată decât cei văduvi.”


absconsa fantezie a casierei din fiecare femeie

locul meu preferat este la mega image. au stil și numa bunătățuri și nu o iei razna de nebun prin el ca în carrefour, de exemplu. am și aplicat la ei ca „șef de departament”, că-ți cereau studii superioare; din păcate, pentru postul de casier n-am trimis cv, că-ți cereau doar bacul, plus că io nu știu să umblu cu bani, însă fascinația pentru casierițele de la mega image nu cunoaște granițe, visez adesea că voi fi și eu cândva, când va veni clipa potrivită, de ce să forțez mâna destinului, acolo, pe scaun, la casă, cu un ecuson pe care să scrie în joacă „iuly” și să strig cu glas ascuțit, să răsune în tot magazinul, „co-rec-ți-eee!”… atunci pulărăul inert care păzește ușa se va trezi din moțăială și-și va pune pe dată fața autoritară, îndreptându-se cu pași apăsați spre casa mea de marcat, unde eu, proastă cum sunt, am tastat ceva greșit, căci numai el singur, din tot magazinul, din toți oamenii din lume, are puterea și îndurarea să-mi îndrepte și să-mi ierte greșeala. va scoate cheița precum falusul și o va băga în mica yală a casei de marcat, în timp ce privirile-i vor fi ațintite asupra mea; alteori, dimpotrivă, mă va ignora complet, lăsându-mă pe mine, biată casieră începătoare, să-i sorb din ochi mișcările-i zdravene de animal și să-mi doresc să mă plesnească cu cheia peste față, ca data viitoare să fac corect bonul fiscal! nu-i de mirare că numai un bărbat adevărat poate fi gardian la mega image. numai uitați-vă, femeilor, la bărbații de lângă voi și veți fi decepționate de cât de puțini, îi numeri pe degete, trec testul paznicului…


un om normal

cu ocazia morții acelei nenorocite și naturaliste figuri a muzicii românești, mălina olinescu, unul dintre posturile tv transmitea, desigur, „de la fața locului”, de pe fix trotuarul unde s-a produs izbitura. alături de un reporter ardent, stăteau, întru autenticitate, vecina de palier a moartei, vânzătoarea de la librăria de unde mălina cumpăra, se pare, cărți cam în fiecare săptămână și vânzătoarea de la patiseria din colț, pe care reporterul o întreabă: și ia spuneți-ne, ce cumpăra mălina de la dvs.? aia răspunde, modestă, dar și cu o anume relevanță în glas, știind că ceea ce urmează a spune va conta: păi, pateuri, apă plată… la care reporterul (care unde voia să ajungă?!): deci un om normal! vânzătoarea confirmă: da, un om normal.

aseară pe la orele 19, în mega image-ul de la iancului îl văd pe horia andreescu. avea un coș plin, din ăla împletit, cu care se merge cu coliva la biserică, și cumpăra zahăr alb mărgăritar și niște chestii gen prosciuto. cu alte cuvinte, un om normal, ca mine și ca tine! (iar asta e tot ce contează în viață, „la sfârșitul zilei”.)


dihotomia cea de toate zilele

pe 31 decembrie, în mare grabă, pe ultima și nebuneasca sută de metri înainte de sfânta noapte dintre ani, mă duc la mega image de la unirii să-mi iau o perie rotundă (cu care oricum s-a dovedit că nu pot face mare lucru de una singură). o coadă imensă care, înaintea celor 2 case, se bifurcă, fiecare cum poftește. o doamnă bine, trecută de 50 de ani, aranjată, dichisită, cu părul înfoiat (făcut cu peria rotundă, probabil), se duce direct spre una dintre case, căcându-se pe sclavii care stăteau la coadă. una, mai puțin dichisită, îi atrage atenția, la care doamna noastră, sceptică și mirată, răspunde, mai mult ca pentru sine: „hm, eu vin aici mereu și niciodată n-am văzut dihotomie la coadă”, așezându-se totuși unde se cuvine.

(crecă-i pare rău lu porumboiu că n-a băgat-o în polițist, adjectiv. poate data viitoare.)


%d bloggers like this: