Tag Archives: mnar

conferința ”goya în literatură” la MNaR

pentru literați și nu numai,

  • miercuri 28 aprilie, orele 17:00, MNaR (sălile kretzulescu, unde-s expuse și ”capriciile” domnului goya)
  • conferința e susținută de leonardo romero tobar, profesor de literatură spaniolă la universitatea din zaragoza
  • ideea e cum se reflectă figura lui goya – atât ca biografie, cât și sub forma ”temelor goyești” – în arta și literatura din secolul XIX până prin zilele noastre
  • treaba se ține în limba spaniolă, cu traducere simultană în română
  • participarea e gratuită, pe bază de înscriere la (021) 313 30 30, interior 923; sau pur și simplu luați legătura cu mine în timpul rămas!

vă așteptăm!


Goya & “Los Caprichos” la MNaR

  • Expozitia: Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya
  • Durata: 26 martie – 30 mai 2010
  • Locul: Muzeul National de Arta al Romaniei, Sălile Kretzulescu
  • Program de vizitare: miercuri – duminică, 10.00-18.00 (aprilie); 11.00-19.00  (mai)
  • Bilet: 4 lei (2 lei redus pentru studenti)
  • Gratuit: prima miercuri din lună


No hay quien nos desate?
Nu-i nimeni să ne dezlege?

Să fie vorba despre un bărbat şi o femeie legaţi cu funia şi
care se zbat să scape din strânsoare? Ori mă înşel şi sunt
doar doi căsătoriţi cu forţa.

– prima serie din gravurile Capricii a apărut în 1799, la care Goya a lucrat încă de la începutul anilor 1790, perioadă în care n-a dus-o prea mişto cu sănătatea (a rămas surd pe viaţă) şi nici cu amorul (dezamăgirea cu ducesa de Alba în 1796), ceea ce – se zice, se observă – i-a influenţat stilul ulterior

– justificarea lui Goya: arta ca modalitate de cenzură a “viciilor şi defectelor umane”; temele “capricioase” îşi propun să ridiculizeze diferite prejudecăţi, impostura, ipocrizia, vanitatea, corupţia

– dintre cele 80 de gravuri: primele 36 ilustrează amoruri şi prostituţie (căsătorii de convenienţă, proasta educare a copiilor, cruzimea maternă, lăcomia “feţelor bisericeşti”, excesele etc.), de la 37 la 42 ne râdem de măgari, iar de la 43 încolo o dăm cu vrăjitoare, spirite, călugări şi draci

– Inchiziţia a fost cu ochii pe Capricii, ceea ce a dus la retragerea lor de pe piaţa artistică a vremii


false note despre un master de căcat. nervi de iarnă și alte fantezii

vorbim de etape. stari, stadii, momente, in echilibre ce se rup si se refac la loc (si toate retorica aia baroca, care oricum n-are nici o legatura ‘avizata’ cu se spun acu), fara sa respecte vreo lege anume sau cine stie ce fatalitate. mai ti-e lene de tot, mai iti revii, mai iti vine vreo superidee, mai dai sanselor cu piciorul, mai regreti, mai citesti, mai uiti, mai te faci ca scrii si o iei de la capat, intr-o recurenta a temelor & motivelor ‘existentiale’ care sa-ti demonstreze ca nimic nu e ireversibil si definitiv. miscare continua, din fericire, ceea ce anuleaza pesimismul zgomotos al decaderii implacabile, precum si hiperentuziasmul succeselor in lant.

fireste, micul meu discurs introductiv nu e decat un mod ieftin cu pretentii de teoretizare diletanta a unei perioade cam searbede din viata-mi ultimelor saptamani. si nu pentru ca mi s-ar fi intamplat ceva nasol – din contra; a fost in multe privinte una dintre cele mai productive si consistente ‘etape’ din existenta mea socio(-schizo)-culturala. lucrez intr-un mediu 100% cultura-arta-si-alte-isme, cu oameni cu idei si cu umor sanatos, m-am mutat deja de o luna si, contrar oricaror asteptari, inca nu-mi dau seama ‘care-i treaba’, de fapt. de cealalta parte, ‘spiritualiceste’, mi-a pierit – incet si sigur – cheful pentru un master anemic, cu cursuri disparate si diverse labareli care mai mult n-au legatura cu ‘literatura comparata’ si au ceva relatii cu teoria literara contemporana, unde, daca nu te-a prins marele val poststructuralist, n-ai ce cauta. si nu vreau s-o dau pe fatalisme (contrar a ceea ce tocmai ziceam), dar ie izbitor de greu sa faci in chip profesionist un master in romania. poate exagerez. o fi greu decat pe la litere. deci la scoala merg mai mult rar decat des, iar uneori o fac in virtutea respectului pentru cativa profesori de care eram deja atasata.

pentru ca e master, vorbim de cursuri putine. din alea putine, 2 se ocupa cu jurnalele de calatorie in strainatate ale entelectualilor romani, respectiv autobiografiile unor scriitori romani plecati, din varii motive (in general politice), pe la egzil. ‘mpare rau ca nici una dintre teme nu e dintre acelea care sa nu ma lase sa dorm. in continuare, cornel mihai ionescu – si-mi pare rau ca pe wiki scrie putin pentru o figura absolut remarcabila in eruditia sa – tine, de la inceputul anului, un curs de istoria artei, adica despre laocoon. :/ si monstri marini si serpisori si noduri si numeroase digresiuni enciclopediste (alea etimologice sa te lase cu gura cascata, nu alta!) care compun o enorma poveste la care studentul cu greu poate lua parte. pentru ca devine un curs pe tiparul “despre tot si nimic”. pe aceeasi directie, dar cu o tendinta pronuntata de masturbare autista, se inscrie si cursul d-lui moanga, ale carui cunostinte intr-ale artei sunt din nou impresionante. insist pe distinctia om – curs(ul) sau, caci cu moanga am iesit adesea pe la cafea si-am vorbit nenumarate si e una dintre figurile interesante ale facultatii noastre. insa cursul de iconologie de la master e rupt de orice coerenta. incepusem relativ promitator cu panofsky, apoi nu stiu ce s-a intamplat. hipnoza de cacat, exersare a noncomunicarii. iar de la conjunctii si prepozitii – vorba lu’ ghelase! – scenariul se rupe. si nu se mai reface pret de aproape 2 ore. la antoaneta tanasescu nu mai zic; este ea, intr-adevar, asa cum o sti(a)m, insa ma plictisesc, insa ma tot duc la curs si nu mai astept nimic. ne povesteste, cu stil, despre carti-si-viata, despre viata. si vorbim inevitabil din lumi paralele. probabil ca nu e vina nimanui. ‘vedeta’ masterului semestru asta e, de departe – si din tinuturile exotice, hehe, ale filosofiei -, vasile morar (aflat, hehe, printre acei secsi 50 de entelectuali autohtoni – ce-i drept, la peste 60 de ani, se tine misto rau!). mda, e pur si simplu din alt lut pedagogic, ca sa zic asa, fata de figurile familiare de pe la litere, in general non-didactice (cu efecte senzationale si dezastruoase deopotriva; e al draq de greu sa fii un prof neconventional, spectaculos si eficient in acelasi timp. ma-ntorc, n-am ce face, din nou la exemplul sebastian-vlad popa.). e impecabil, e relaxat, e amabil, insa domeniul eticii aplicate (care trebuia de fapt sa fie ‘etica & estetica’) nu trece dincolo de limitele unei frumoase curiozitati pentru mine. oricum, e un curs la care merg cu placere. o placere putin angajata. si-mi pare rau, eram obisnuita sa fiu cu totul acolo.

altfel spus, imi pare rau de ‘etapa’ asta dezamagitoare, filologic vorbind. imi pare rau ca-mi pare rau. e un context neinspirat, atata tot. astept, inertial, reale provocari pentru semestrele viitoare. astept un curs sanatos de literatura comparata. astept spectacolul cu care m-am obisnuit. bla bla, e un subiect nitel melancolic pentru mine. nu regasesc nimic demn de cinismu-mi sau de ironiile crunte pe care le azvarleam, nu fara o meschina simpatie, spre fostele mele colege, in prezent fericite ase-iste. (si sincer ma bucur pentru ele! desi mai tarziu, au luat decizia corecta!)

deci dupa primul semestru la masterul de teoria literaturii si literatura comparata al facultatii de litere din universitatea din bucuresti mi-e putin sila, de ei si de mine la un loc. curat baudelairian! oricum, important ie ca vine craciunu’-si-revelionu’, aci ne cacam pe ia de literatura si macar ne simtim bine-n pizda ma-sii de treaba.


despre cravate la MNaR

incepe zilele astea expozitia noduri italiene. cravata – evolutie, limbaj si stil. la mnar, cum zic mai sus.

de vazut: 150 de modele de cravate, care mai de care mai sofisticate, 10 costume barbatesti si o documentatie bogata care sa ilustreze evolutia cravatei in diverse mode vestimentare ale mai multor epoci, de la esarfa innodata din secolul al XVII-lea pana mai prin zilele noastre. modele, materiale, tesaturi, imprimeuri variate, plus informatii despre tehnicile de productie a cravatelor. in fine, curiozitati din nou; cum ar fi ca “cravata” vine din frantuzescul “cravate” care e adaptat din croatul “hrvat”. restul la expozitie!

  • durata: 10 decembrie 2009 – 10 ianuarie 2010
  • locul: mnar, sala auditorium (intrare de pe stirbei voda 1-3)
  • program: miercuri – duminica (10.00 – 18.00)
  • gratuit: prima miercuri din luna

iar pentru degustare si anticipare, iata neste pose!


între timp

vorbeam si io, undeva prin vara, cu inima grea, despre necesitatea anumitor decizii ce ma framantau la vremea aceea; decizii numite semi-decizii. intre timpulacesta, mai din senin, mai cu intentie si premeditare, treburile s-au concretizat in toata puterea cuvantului: m-am apucat de masterul cu pricina (caruia ii voi dedica o serie de ganduri cat de curand, caci pana acu as zice c-am asteptat sa se decanteze simplele impresii); m-am angajat la mnar, unde e mereu ceva de gandit, de citit, de studiat si de scris, intru bunul mers al lucrurilor; m-am mutat. de acasa. aici alta poveste. cu putine personaje, putina naratiune.

si-n general am mult timp pentru mine, cum se zice, dar nu-mi dau seama ce-i de facut, de fapt.

de facut sunt multe, se stie:

e expozitie frumoasa la mnar, “calatorie in bretania. artisti francezi si romani descoperind cultura bretona”; e cu de toate: pictura, gravura, afise publicitare (sfarsitul secolului XIX-inceputul XX), mobilier, costume traditionale si alte curiozitati mai mult sau mai putin domestice, mai mult sau mai putin vizuale – detalii pentru care sunt in plina ‘cercetare’.

e si gaudeamus zilele astea. pana duminica. iar maine la 13:30 se lanseaza cartea ‘noastra’ cu amorul.


%d bloggers like this: