Tag Archives: mozart

posteritate

Screen Shot 2014-01-10 at 00.39.50


jazzul – boala lui mozart

de unde se vede că talentul n-are nimic de-a face cu bunul-gust. desigur, știam asta deja. dar vreau s-o amintesc, pentru că oamenii sunt în genere proști, naivi și confuzi.

azi la ateneu, alături de orchestra din lucerna & dirijorul james gaffigan, a cântat și celebrul pianist (și compozitor) fazil say. concertul 21 al lui mozart. la cadențe a improvizat gros, cu niște inserții proprii așa-zise jucăușe care-l făceau pe mozart să pară un imbecil. în fine, excesul de zel al interpreților cu personalitate; meteahna ălora care nu știu unde să se oprească. dar încă nu era rău. execuție frumoasă. deși puteam anticipa dezastrul.

bisul 1 a fost mișto. nu știu ce a fost. la bisul 2 a băgat o zahariseală de jazz/blues de restaurant trist de film hollywoodian când se închide programul și localul e gol și un cuplu trecut de prima tinerețe se regăsește ascultând această mizerie ambientală. mă uit la oamenii din sală. mulți dau din cap aprobator, ca și cum abia acum, cu bucata asta, și-a confirmat fazil say forța, asta era proba de foc – blues-ul ăla decrepit și languros. aici și-a arătat adevărata valoare, nu la concertul lui mozart. ăsta dom’le artist, care te trece de la una la alta de nu mai știi de tine!

și încă i se mai putea ierta păcatul. dar la bisul 3 începe cu marșul turc al lui mozart – bietul mozart, l-a futut pe toate părțile, ăsta-i calul lui de bătaie -, sala izbucnește în hohote de râs, delir, frenezie, apoteoză, lumea e relaxată peste poate, rânjesc cu toții bucuroși, căci imediat își și bagă jazzul futut peste superba melodie (și-așa destul de tocită prin reclame, și-așa îndeajuns de ludică și de antrenantă și de accesibilă și de melodioasă și de tot ce vrei – deci ce dracu să-i mai faci?). a ieșit un soi de muzică de desene animate. parodia perfectă, lipsită însă de orice urmă de conștiință.

firește, fenomenul se practică. aceeași poveste și cu berezovsky (iar, pianist excelent, mare virtuoz). dacă nu-l lași să cânte măcar un liszt, atunci sigur o să-ți bage la final un rock’n’roll de să te duci dreacu. ca și cum – interpret și public deopotrivă – tot ce-ai cântat/ascultat până atunci e un calvar odios și în sfârșit vine și izbăvirea, sau recompensa – că doar nu te-ai chinuit degeaba 1 oră-două cu un concert de muzică clasică în toată regula ca apoi să nu primești nimic în schimb. un sloboz pe ochelari, un strop de pișat în gura hlizită, adică… un show pe cinste! acu poți pleca mulțumit acasă, ai simțit plăcere și pe ziua de azi.

[acu e drept că nu oricine strunește așa bine arta kitsch-ului, iar kitsch-ul are desigur splendoarea lui, dar asta-i altă latură a poveștii]


e chiar septembrie, luni!

nu știu dacă ați observat, dar ăștia de la conservator sunt exact oamenii care ascultă cea mai mizerabilă muzică. că, deh, ei sunt până-n gât de mozart și ăștia, cu ăștia dau examene, fac referate, business, așa că pentru distracție e restul muzicii, de preferință ultimele scursuri. dar parcă nimic nu-i ca horia brenciu, acest frank sinatra al răgetelor românești.

în fine, legătura e că… te am în lista de fb, am lucrat împreună la festivalul enescu, ești probabil tobă de muzică clasică, cânți la cel puțin două instrumente și vii și-mi pui azi, luni, 17.09, link melancolic cu ‘septembrie, luni’, ziua blestemată a muzicii ușoare și a iubirii în general.

pentru că așa merg lucrurile, înțelegi? nu-i loc de mirare. că până la urmă ce filolog nu mai scapă și niște mihaela rădulescu în weekend pe lângă slavici, jane austen și derrida? lol.


reduceri mișto pe la cărți

acu că s-au mai liniștit reducerile pe la mall, s-a dat drumul la cărți mai ieftine la librăria engleză anthony frost (despre care nu înțeleg de ce nu-și deschide odată site-ul ăla), da, aia de lângă humanitas kretzulescu. e probabil librăria mea preferată din oraș, micuță, și totuși nimeni nu stă cu ochii pe tine așteptând parcă să bagi vreo carte pe mânecă și s-o iei la fugă (deși uneori îmi trece prin cap și asta, știm deja). când nu e anthony frost, atunci e sigur bookdepository (încearcă și varianta .com, unele cărți pot fi mai ieftine decât pe co.uk – în fine, tre să compari), unde sunt cam cele mai bune prețuri din lumea asta la cărți, am io senzația. și vin garantat!

eh, zilele astea, nu știu până când, sunt reduceri simțitoare de 45% la anthony frost, și la cărți bune, și la cărți de căcat. c-așa și trebuie să fie. din ce-mi amintesc acum: john barth – „the book of ten nights and a night” (într-o ediție superbă, cartonată, albastră, înstelată), câteva philip roth, proaste și bune deopotrivă, „mozart – a life in letters” (penguin classics, nu știu dacă-s chiar toate scrisorile, dar oricum e o cantitate serioasă, nu câteva, răzlețe ca-n ediția humanitas), niște murdoch pentru pasionați de pseudovechituri, plus toate alea negre în ediție ok de la penguin classics, plus multe alte chestii, cu 20-30% reducere etc. etc. sau ceva de handke, tot în engleză, încă netradus la noi, am impresia. etc. etc.

măcar cărți să fie, dacă timp nu-i de citit!

 


%d bloggers like this: