Tag Archives: perversitati

tu ce scriitor ți-ai tatua la găoz?

deci după citit, următorul fapt sexy chic cute savuros delicios (căci pe astea din urmă nu le mai folosește nimeni referindu-se la mâncare) pe lumea asta e să-ți faci tatuaje literare. coperta preferată, autorul iubit, personajul ăla mișto cu care ai ieși la bere, un citat inspirat unduitor pe piele. aci se vede adevăratul amor pentru artă! în fine, am dat peste articolul ăsta pe bookaholic, unde niște găini scriu voit user-friendly și witty despre cărți și alte subiecte grele, bravo lor. autoarea se preface că ia distanță și zice cum că ar fi greu să cântărești ce-i pasiune pe bune și ce-i doar snobism în tatuajele astea, pentru ca apoi să tranșeze chestiunea: dacă faci chestia asta fără să epatezi, atunci e ok, ești deci acoperit, etic și estetic. sau, mai e o strategie, numește-o „guilty pleasure” și dă-i înainte cu mizeriile, că, din nou, ești acoperit. noțiunea de guilty pleasure e cea mai gogomană și mai ieftină perversitate pe care o cultivă animalul urban din clipa în care descoperă și el, rudimentar, la a cincea mână, ironia și autoironia. atunci pizda de om, dezorientat, lipsit de criterii și ierarhii, lipsit deci de educație și conștiință, dar bănuind vag că pe lume sunt chestii de căcat și chestii fine, adică alea rele și alea bune, cum s-ar zice, și aspirând, la fel de vag, din cotineața lui la cultura elitelor, deci pizda asta de om, sfâșiat „între natură și cultură”, incapabil în fond să facă vreo alegere proprie, autentică și pe care, prin urmare, să și-o asume, apelează degrabă la guilty pleasure și rezolvă toate dilemele. iese din căcat și în fața lui, și în fața celorlalți. 

de-aia, un așa-zis intelectual subțire care-i pune pe nor zeatic și pe bach pe același nivel în privința plăcerii pe care i-o produc, pe principiul „fiecare e bun/genial pe partea lui”, e, desigur, mai primejdios decât manelarul onest din fața blocului.

revin așadar la tatuaje. confuziile persistă: deci dacă e un tatuaj discret, ascuns (adică care nu epatează), la inghinale, să zicem, atunci e în regulă. or, miza unui tatuaj, dacă e să fie, e să se vadă, să fie arătat, să fie observat, să nu fie trecut cu vederea, să te izbească, să atragă atenția, să transmită, cum s-ar spune, un mesaj. apoi cică tatuajul e o idee inspirată atâta vreme cât obiectul tatuat, citat etc., are o anumită semnificație pentru purtător. a face toate delimitările astea incerte pe un ton rezonabil e ca și cum ai culege dintr-o hazna căcatul mai puțin puturos. mă întreb ce-ar fi mai valoros – și mai demn, chiar – pe scara asta obscură a auto-stigmatizării (pentru că ce altceva e un tatuaj?): să-mi tatuez o pulă, un desen aleatoriu, o ideogramă chineză contorsionată (care să însemne de fapt „orez”) sau fățăul lui foucault?

o vita

Advertisements

tv-ul ca bordel sau cum daniela gyorfi îmi taie cheful de viață

cam o dată pe lună îmi place să mă uit la tv, mă uit la tv cum s-ar duce un bărbat la bordel. mut canalele într-o veselie, niciodată nu știu peste ce o să dau pe programul următor și asta mă excită mult. ajung la capăt și apoi apăs iar pe 1, pentru că între timp, cât am mutat io, cine știe ce se va mai fi întâmplat. în general îmi place tot ce văd, rămân cu gura căscată, printre preferatele mele sunt știrile de la kanal d, știrile fatale. mă uit o oră-două cu bale de plăcere la gură și aștept să intre căcatu gros.

ce nu-mi place, în schimb – ba chiar mă deprimă de-a dreptul – este când dau peste daniela gyorfi. ea, spre deosebire de suratele sale de showbiz, îmi strică toată distracția, îmi taie orice erecție. pentru că de mult nu mai vine prin emisiuni să se simtă și ea bine sau să facă prostimea să se simtă bine, cum face orice cârnat la tv; nu, ea vine setată deja cu mecla tragică, desfigurată (mai ales între gură și nas, să vă uitați), buhăită, căzută, ca să povestească și să ne amintească pentru a mia oară de năpastele vieții ei mizerabile: că mă-sa e paralizată (în continuare) și cum a șters-o de căcat și cum a umblat toată viața prin spitale cu ea și nimeni n-a ajutat-o, iar acu de când a devenit mămică (greu de crezut c-a ieșit ceva viu din ea) îi e și mai dificil, că mă-sa e tot paralizată și n-are cum să aibă grijă de nepoată-sa pe care, din lipsa unei bone competente, e nevoită s-o dea la creșă, plus că nici pela radio n-o mai dau ăștia. deci daniela gyorfi nu ne mai amuză și pe noi cu un crac, cu un cur, cu o țâță d-aia mutilată, nici manele nu mai cântă cum știa odată și nici scandaluri zgomotos-obscene marca zăvoranu sau bahmuțeanu nu mai poate stârni, căci ea e probabil la modul cel mai real ruptă-n două, căzută în ultima mizerie, dar, vezi tu, mie ca spectator mi se rupe, vreau să văd moloz poleit, vreau show nemernic, vreau, pentru câteva secunde cât rezist pe un canal, nițică magie, fie ea și de cea mai proastă calitate. nu vreau să-mi spui cu lacrimi în ochi că tre s-o întorci de pe o parte pe alta pe mă-ta imobilizată la pat, pentru că știu că chiar așa e. așa că danielo gyorfi te rog io stai acasă să vezi de mă-ta și de fi-ta că prea vii și rupi vraja televiziunii și mă lași cu buza umflată. vino cu o poveste vie, vino cu sex, chiar dacă nu se mai fute nimeni cu tine acu la cât de zbârcită și stacojită stafidită ai ajuns. mulțumesc.


%d bloggers like this: