Tag Archives: poezie

dedicație

azi de sfânta zi de 1 martie, vreau și eu să fac o dedicație pentru toate femeile de ispravă:

Maltratat despre oamenii grași
[fragment]

de Tașcu Gheorghiu (zis Șuly)

ah, ce mult am urât oamenii grași
oameni de untdelemn, liniștiți ca o mare moartă

Advertisements

articole (3)

  • un quiz distractiv pe literatură rusă. cât știi – cât îți amintești – cât intuiești.
  • spaima – drama – rușinea cititorului: cărțile alea fundamentale pe care nu le-ai citit (sau recitit ca adult), dar probabil ai zis sau ai lăsat să se înțeleagă că le-ai citit. tipic. (lista e lungă, oricum va fi întotdeauna lungă și umilitoare. dintre cărțile așa-zise clasice/mari/importante – deși etichetele astea au un grad ridicat de arbitrar -, io n-am citit „frații karamazov”, „jocul cu mărgele de sticlă”, faulkner (doar 2 pagini – se pun?), pynchon, rushdie, vonnegut (deși am scris despre el la un examen), „moromeții” II [lol], „ulysses” nici nu mai zic, nimic „sf” și nimic dus la capăt de virginia woolf – că tot e ziua ei azi.)
  • un mic experiment statistico-poetic, dacă vă plictisiți – cele mai citate versuri (pe google, evident) din literatura engleză. top 50. locul 1? un poet de necitit azi. :D
  • sigur le știți, dar întru revizitare – învățăturile lui scott fitzgerald către fiica sa în etate de 11 ani. (intuim, desigur, că-s lucrurile de care el însuși n-a ținut cont. ”don’t worry about mosquitoes.” văd că de alcool nu-i zice nimic.)

p.s. ce notă ați luat la quiz?


sărut mâna, tatăl meu

acum că păunescu a făcut ce se cuvenea să facă – cu această ocazie, îl așteptăm și pe florin piersic să se grăbească întru bun-simț – eu nu sunt totuși convinsă că moartea chiar îl va împiedica să mai scrie; ar fi prea absurd.

confesiuni de dincolo de mormânt s-au mai gândit unii să scrie, dar păunescu o va face literal. sper.

altfel, nu cred că se va găsi vreun manuscris sau măcar o ciornă împuțită prin sertarele lui, pentru simplul motiv că a publicat TOT din el și s-a mai și repetat.

(și când te gândești că debutase destul de onirist.) whatever.


târgul naţional al cărţii de poezie (TNCP)

Tu

Nu

Citeşti

Poezie?

nu.


*

This Be The Verse

by Philip Larkin (1922 – 1985)

They fuck you up, your mum and dad.
They may not mean to, but they do.
They fill you with the faults they had
And add some extra, just for you.

But they were fucked up in their turn
By fools in old-style hats and coats,
Who half the time were soppy-stern
And half at one another’s throats.

Man hands on misery to man.
It deepens like a coastal shelf.
Get out as early as you can,
And don’t have any kids yourself.


și eu

Cred în vârsta mea, în atributele fiecărei vârste, în datoria intensificării acestor atribute.
Cred în neexistenţa existenţelor imperios necesare.
Cred în bronzul cuvintelor sunate din veacuri.
Cred în pisici.
Cred în miracolul vorbelor goale.
Cred în absurd.
Cred în perversitatea florilor, fecioarelor.
Cred în orizonturile estetice deschise de psihanaliză.
Cred într-o finalitate cu forme inimaginabile, dar cu repercusiuni anticipat retroactive asupra sufletului contimporan.
Cred în sex.
Cred în ţipete.
Cred în galoşi şi prezervative.
Cred în vocea străbunilor insinuată la fluxul inimii.
Cred în sabia peniţei.
Cred în visuri.
Cred într-o viziune sexuală a întregului univers viu.
________________________
Geo Bogza – Crez
(unu, an II, nr. 12, aprilie 1929)

 


poem ultragiant

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptate – şi aproape fără voia mea
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.
Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi când
m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.
Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă
să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape de pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă
Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a făcut că se ruşinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide
si automobile
Aici eram numai eu şi servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.
Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Şi mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş
murdar de provincie
Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare pe care de atunci nu te-am mai văzut niciodată
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jartiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lenjeria lor
În pianul lor
Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea.

(aparuta in vol. Poemul invectivă, 1933)


%d bloggers like this: