Tag Archives: pornografie

și totuși cultura

baz luhrmann e australian și a făcut filmul ăla întemeietor care nu se mai termina, „australia”.

n-am văzut încă gatsby, știu deja ce grozăvie va fi, mă intrigă însă faptul că nu joacă keira knightley, că știam că ea s-a specializat pe ecranizări celebre, ea e noua pizdă intelectuală de la hollywood. pentru că nu contează cât de catastrofale sunt filmele atâta vreme cât au un sâmbure de literatură grea. pe același principiu, când va fi să se facă un gatsby franțuzesc, aleasa va fi, obligatoriu, audrey tautou.

am fost și pe la noaptea galeriilor. îmi amintesc doar niște hârtii lipite pe pereți și una care-mi explica că e un colaj spontan și faze și pe alta care, în chip de statement ideologic, firește, îi schimba progeniturii pampersul. e aceeași mamă nonconformistă care venise chitită să-și alăpteze copilul, același copil, la vernisaj la cantor. și l-a și alăptat. ne-a dat o lecție. ne-a pus unde ne e locul.

data viitoare mă duc și io și-mi schimb tamponul. crecă la street delivery. apoi mai vedem.

Advertisements

pornografie

cu ocazia acestui paște am aflat cum toată lumea și-a regăsit orgiastic originile. casa părintească prispa strămoșească amintiri din copilărie vatra satul țața cutare cum eram noi când eram mici, în fine, același paseism năclăit, fiecare cu mărunțișurile lui. încă un exemplu minor de pornografie din marea pornografie etc.


mai bine stai acasă

deci vineri am zis să bag și eu un ochi la cică pr&ad fair organizat la bcu, că poate-mi fac o carieră zguduitoare în publicitate, că și io am idei și chestii. plus că m-am uitat și la mad men! ce să mai, nici nu mai zic. așa. și scria acolo că să vii cu cv-ul, că cine știe. prima dată am zis să mi-l printez în 10 exemplare. să fie pentru toată lumea. apoi mi-am dat seama că iese prea scump pentru nimic. apoi am zis că-mi fac doar 2. da apoi am zis că dacă ies oportunitățile în cale și rămân fără cv-uri de depus. așa că am printat 4. ca să fie bine. am ajuns pe la 6pm p-acolo (târgul dura până la 8pm). dar era deja cam pe la spartul târgului. ăștia aveau alte treburi. normal că veniseră acolo s-0 fută relațional și să-și facă reclamă. logic. ca la orice târg. doar nu-s proști. am io accese de naivitate. în fine, m-am distrat. cei mai mulți de pe la standuri în principiu aveau treburile lor, nu te băgau în seamă, ba chiar aveai senzația că ești un intrus care-a venit să-și bage nasul în activitățile lor de pr&ad super-solicitante și super-witty, n-ai cum să-nțelegi tu.

iar ăia care te racolau erau rupți în cur. deci m-am oprit la 2 pisde unde am zis că vreau să fiu copywriter. speram să mă pună să desenez pisicuțe și faze, să arăt că-s jovială, creativă și jucăușă. nu, m-au pus să fac cică un test pe o tabletă d-aia prestigio pe care nu vedeam nimica și care se mișca ca o pulă. ca să aflu ce fel de job mi se potrivește. așa, și aveam de ales – dacă sunt pisică vicleană, papagal vorbăreț, din astea. dacă-s zodie de foc, de apă și toate cele. ce culoare-mi place. chestii de-astea cute. și mi-a ieșit că-s menită să fiu copywriter. m-am bucurat deosebit de mult.

apoi m-am dus (la) „la un ceai”, care-i o ceainărie pe la popa tatu/berthelot, zona aia. aveau proiecție bunuel, îngerul exterminator. p-ăsta nu-l văzusem. casă frumoasă, dichisită, art deco, cum s-ar spune. înfulecam la quiche-ul cu somon și astea și a venit o pisdă blondă să facă poze. când mestecam, când băgam dumicatu și când scoteam furculița. și tot așa. cu flash zdravăn în ochi. apoi a început filmu. apoi mai spre finalu filmului aceeași pisdă blondă, care-mi și imaginez că era intens penetrată de arta lui bunuel, a reînceput să facă poze. de data asta la proiecția de pe perete. și făcea poze de nu se mai oprea, pentru că era o profesionistă. iar fotografului profesionist tre să-i ierți măgăriile, că-și bagă obiectivu falic în gura ta sau că-ți fute filmul care oricum e pe final, deci asta a fost, cu sunetul ăla – cum se numește? – tipic al camerei foto. a, da, firește, pozele au apărut și pe fb. că plm nu se mai poate altfel. noțiunea de imagine-proprie-ca-proprietate a dispărut complet. a devenit o glumă.

dacă mai publicați poze cu mine pe fb și astea, să-mi puneți o dungă neagră pe ochi și steluțe pe sfârcuri, pls.

ăștia care vreți cultură miez, citiți aici. am scris despre niște căcat bulgăresc.


doza necesară de scepticism

e și ada milea o etapă în viața ta peste care trebuie să treci. punct. e atunci când formula „omu negru de zăpadă” nu te mai amuză. sau alte giumbușlucuri lingvistico-muzicale de-ale ei. or fi bune, nu zic, pentru poeții sentimentali sau corporatistul care-și trăiește ultimele resturi de umanitate.

și apoi ferește-te de oamenii cu idoli și idealuri.

îi știți p-ăia de la incubator? sunt o mare sectă urbană de pornografie domestică, naivă și terapeutică, în care fiecare vine să-l învețe pe celălalt ceva. să tricoteze cu dragoste, să se cunoască pe sine, să facă diverse lucrușoare cu propriile mânuțe. în fine, e un întreg fenomen odios. povestesc data viitoare.


fanteziile unui arhitect

o figură misterioasă și controversată a secolului XVIII, arhitect vizionar, alături și eclipsat de boullée (la care face trimiteri greenaway în “the belly of an architect”) și desenator – jean-jacques lequeu (1757-1826). nu se știe mare lucru despre biografia lui, iar bizarele-i opere i-au rămas oricum neterminate/nepublicate, însă, din fericire, au fost donate bibliotecii naționale a franței, unde se găsesc și acu. se pare că cel mai amplu studiu despre lequeu îi aparține lui philippe duboy, „lequeu. an architectural enigma”, din care aflăm că acest lequeu nici nu era de fapt arhitect, ci un simplu funcționar public și că moare ca un prost, prin coclauri și bordeluri, necunoscut și sărac lipit. tipic, totuși.

portofoliile lui profesionale, „architecture civile” și „nouvelle methode”, sunt presărate și piperate cu serii spectaculoase de desene pornografice, aceasta fiind probabil preocuparea lui principală, „figures lascives”, călugărițe cu sânii săltați, fizio(g)nomii, genitalii și alte fantezii arhitectonice.

același duboy, dar nu numai el, îi reconsideră lui lequeu posteritatea, desemnându-l precursor al suprarealismului-dadaismului-futurismului, pe linia lui duchamp și le corbusier, și chiar inventator al prostului gust. (greu de spus ce înseamnă asta, dar formula îmi place.)

[pentru curiozități similare, scormoniți aici.]




privirea celuilalt

The ultimate object of fantasy is the gaze itself. And I think that this goes not only for politics but also for sex. Here one should always ask the basic question as to how pornography is possible. The controversial answer of psychoanalysis is that it is possible because sex as sex is always already pornographic. It is pornographic in the sense that even when I am with my lover or lovers – let me stress the plural so as not to be accused of a binary logic – I always imagine a third gaze; that I am doing it for someone. One might say that there exists a fundamental structure of shame. When you are engaged in sexual activity there is always a fascination/horror as to how this would look in the Other’s eyes. Even with our most intimate acts, we always act for a potential virtual gaze. So this structure surrounding the idea that somebody is observing me is already inscribed into sexuality as such. Fantasy concerns not so much the idea of observing Others having sex but, rather, the opposite. The most elementary structure of fantasy is that when I have sex I fantasize that somebody is observing me.

Conversations with Žižek, Slavoj Žižek and Glyn Daly


corespondențe necesare

poate-ați văzut deja pe la știrile „culturale” și inocente, care aduc numai bine în casele noastre, nu doar violuri și omoruri, că revine în țară gregorian bivolaru să-și mai arunce ochii peste colecția pornografică de la editura 3(rei) pe care cică o „patronează” (spiritual). însă pentru a nu le atrage atenția autorităților române, se pare că și-a schimbat, temporar-contextual, numele în pascal bruckner, renunțând cu această ocazie și la ochelari.

coborând puțin nivelul discuției, am mai depistat un transfer identitar straniu, undeva pe axa ion marin de la dinamo (acest țăran perfect, cu un strop de eleganță îmbâcsită) – sylvester stallone (desfigurat, cu prune în gură și pe la ochi) – freud. mi-e greu să prevăd consecințele acestor interferențe.

p.s. data viitoare, pascal quignard sau amy winehouse, încă nu-mi dau seama care-s prioritățile-mi intelectuale.


%d bloggers like this: