Tag Archives: scrieri

>>

„Vezi că nu știi să speli un mort? spuse el. Vroiai să-l îngropi cu murdăria într-însul?”
am scris aci. niște bucăți, ca să nu uit. pomelnice.

Advertisements

poezia vaselor murdare & alte aventuri

tre’ să scriu, că-i achiziție (culturală) proaspătă:

de azi, cărturești & dilema veche au dat drumul pe facebook la un soi de concurs săptămânal cu premii cărți-cd-uri-ceai-„ceșcuță cu infuzor”, la care, ca să nu fiu nevoită să fur pentru a fi fericită, am zis să particip și io (asta înainte să văd care-i treaba exact). ei pun o întrebare – isteață sau nu -, iar omul trebuie să răspundă, după posibilități, chiar acolo la comments. iată cum începe: Povestiţi-ne o întîmplare din viaţa dvs demnă de-a fi scrisă într-un roman (eventual, poate ne spuneţi şi ce scriitor s-ar potrivi s-o scrie). mai departe uamenii au început cu nelămuririle, cu micile dileme (cât să scrie, ce să scrie, că vor să fie povești, nu romane, că n-au loc în 420 de caractere & alte căcaturi importante).

alta, în schimb, a spart gheața și și-a luat misiunea în serios, dându-le peste nas la proști. iată:

Pentru mine, fiecare zi e un subiect de roman. Pentru ca nu trece zi in care sa nu ma copleseasca cel putin un sentiment demn de scriere, chiar daca directiile din care vine el sunt, uneori, diametral opuse. Deunazi, chiar groaznica rutina – spalatul vaselor – mi-a servit o portie grozava de traire. Din spuma de detergent si grasimi , bunaoara, s-a itit șotioasă o intrebare legata de culoarea ochilor poeziei, daca i-ar avea. Răspunsurile, de atunci, încearcă să o definească mereu, fiecare din ele primind la schimb un semn de carte. Deja ne-am construit o comunitate pentru care culoarea ochilor poeziei este subiect de aprigă cercetare. :)

Mai mult decat un roman, insa, mi-ar placea sa fiu un poem. Mi-ar fi plăcut ca Sorescu sau Nichita Stanescu sa mă scrie. :)

(tipa e redactor la ziarul de bacău – „merită citit!”) sper sincer să câștige!
în aceeași ordine de idei, am chiuveta plină de vase murdare. mă duc să văd ce se ițește din spuma de detergent și grăsimi. dar mai mult din grăsimi. iar în noaptea asta îmi încep romanul. pentru că orice măruntă experiență cotidiană merită să fie povestită și dată mai departe, împărtășită cu celelalte surori nefericite care-s nevoite să spele vasele.

%d bloggers like this: