Tag Archives: targ de carte

vedeți-vă de treabă

deci stați mă liniștiți că editurile de la noi o duc bine-mersi. sunt și ele o industrie propriu-zisă – exact ca oricare alta (deși un cristian ține să diferențieze – undeva în mintea lui – producția de carte de aia de cârnați, de exemplu, cea de carte fiind superioară, logic, pentru că e mai nobil să citești o carte decât să mănânci un cârnat, cârnatul aici stând ca simbol al binecunoscutei manelizări care a cuprins românia în ultimii ani, cum le place unora să se văicărească fatalist, dar nu chiar, că uite mai avem câte un gaudeamus care e o oază de idealism și fericire edenică, „un loc unde oamenii vin fără să fie animaţi de dorinţe de profit sau de sete de putere”, poetizează pe lângă realitate cezar paul-bădescu într-un articol cel puțin ridicol, în care mai avea să ne spună că banii nu contează în viață).

vânzările au fost considerabil mai mari decât în anii trecuți, iar sâmbătă au avut număr record de vizitatori, deci hai să revenim cu picioarele pe pământ. humanitas a rupt iar cu pleșu, boia & co., cu tot cu reducerile aproape inexistente, de 2-3 lei la carte. rao a tronat în propriul univers de kitsch și somptuozitate ieftină, baricadându-se într-o fortăreață de plastic, cu reduceri infime (deși oricum n-au mai scos de o groază de timp niște literatură de oameni, c-au văzut că le merge excelent cu căcat pentru aventurieri și adolescenți loviți în cap; iar dacă nici nu-și plătesc traducătorii, e și mai bine, ies pe plus fără nici un efort). nemira, aceeași isterie fără margini, culminând cu soborul de preoți și slujba aferentă.

dintre editurile mari, poliromul rămâne exemplul maxim de meschinărie și zgârcenie tâmpă. cu un stand minuscul și, evident, supraaglomerat, cu cărțile înghesuite vai de morții lor, cu aceleași ediții banale spre foarte urâte. n-am văzut în viața mea o carte care să arate frumos, subtil, cu stil etc. la polirom. iar acu că l-au publicat pe tudor chirilă, s-au aranjat pentru o vreme (până mai scoate mihaela rădulescu o carte), la câte pisde umede erau la lansare pentru autograf. ok, la aspect, paralela 45 suferă și mai mult, dar măcar la ei ai un raport onest preț-calitate/estetic. 15 lei foucault, 10 lei deleuze & guattari sau baudrillard. pe bune acuma.

aș zice că singurul stand unde am observat și preocuparea pentru decor & atmosferă a fost vellant, o editură relativ mică, dar cu personalitate. nu am reușit să dau peste idea, care rămâne în continuare printre preferatele mele – o fi fost probabil înghesuită prin vreun cotlon la etaj, pe margine – păcat de cărțile alea puține și mișto pe care le scot. tot ascunsă era și editura tact – care-a scos gramatologia lui derrida, iar de curând deleuze cu cinema.

o surpriză plăcută a fost totuși că polirom a publicat anul ăsta, tradus pentru prima dată, capellanus – despre iubire, ediție bilingvă, biblia întreg evului mediu într-ale iubirii curtenești & co.

deci să stea și paul-bădescu liniștit, gaudeamus e în primul rând despre profit.

iar la final, niște poezie, că nici mercantil la infinit nu poate omul să fie… tot la poezie și la valorile spirituale se-ntoarce!

Eu stau şi scriu poemul care fute-n gură.
Eu stau şi scriu şi uite că te fut în gură.
Eu stau şi mă gândesc că ştii că meriţi să te fut în gură,
că dacă ştiai că nu meriţi
nu mai citeai poemul care fute-n gură politicianul român…
Nu-i aşa? Nu?

[sgb, poemul care fute-n gură politicianul român (fragment)]

restul poemului e din ce în ce mai prost și mai trist, vă invit deci să-l citiți, că poate eu greșesc. sgb are senzația, ca și un cristian cu morții mă-tii, că verbul a fute, folosit cu îndârjire și ostentație în scopuri poetico-politice, va ultragia lumea literară, va fi, ce să mai, o nouă fântână a lui duchamp, o nouă pulă avangardistă etc. oamenii ăștia trăiesc într-o defazare perfectă, în universul lor autist de războaie și revolte împotriva unor dușmani inventați.

Advertisements

„amurg sentimental”

mi se confirmă impresia că cel mai mișto la târgurile de carte nu e s-o freci frustrat pe la humanitas și rao, să vezi cum au mai redus ei cărțile cu 2-3 lei, ci să te aventurezi pe la etaj, prin coclauri, unde edituri absconse și ex(-)centrice abia așteaptă să le treci pragul. și-așa am descoperit azi standul editurii amurg sentimental; cum să reziști acestui nume? de cum ajung la măsuța cu cărți, un domn începe să-mi explice despre ce e vorba, mai ales că toate coperțile (probabil făcute în debara) mă intrigă.

prima carte care-mi atrage atenția are pe copertă un cuplu fericit, îmbrățișat undeva în mijlocul pădurii. titlul este „pădurea și viața”, iar domnul mă lămurește: aceasta este scrisă de un colonel și este o carte despre… păduri.

aici avem un roman realist din zona rucăr-bran.

aceasta este o traducere din franceză, iar această carte este scrisă de o soprană.

apoi tăcere. omul nu mai știe ce să spună, dar reia salvator:

iar acestea sunt poezii pentru copii. 

deci mâine dacă aveți drum la gaudeamus, nu uitați, vă rog, de… amurg sentimental.

 


kilipirim, of course

n-am mai frecat-o repetitiv & critic pe la târg ca-n anii trecuți și am fost eficientă și decisă. de semnalat:

– cele 3 volume din „istoria corpului” de la art, cu 80 lei (le-am luat, le așteptam etc., deși au hiba de a fi, desigur, cam generale, dar asta nu contează); tot la art, compagnon cu „antimodernii” sau alte cărți din colecția aia „serioasă”, cartonată (adorno, bourdieu, touraine cu „lumea femeilor”) – 30 lei

– prezența editurii rao – zgârcită ca-ntotdeauna, dar câteva dintre cărțile alea necartonate & oarecum „clasice”, lucioase cu auriu, de literatură sec. XX – toate la 15 lei (jurnalul lui kafka, virginia woolf, sartre, camus, montherlant, malraux, tournier)

– humanitas – cam ce au la reducere și-n librăria lor + câteva „vechituri” ascunse printre rânduri (am luat george steiner cu „moartea tragediei”, pascal quignard, la limită eseu-ficțiune, cu „umbre rătăcitoare” și wittgenstein cu niște însemnări postume care, oriunde deschideam cărticica, sunau bine, adică conțineau un „adevăr”, toate la prețuri de nimic)

– am căutat la curtea veche ceva din colecția știință & religie: caputo & vattimo, „după moartea lui dumnezeu”, unde, chiar pe pagina de titlu, scrie „vatimmo”; altfel, am preferat esterhazy

– polirom & paralela 45 – practic nimic nou; nemira începe să nu mai conteze pentru mine, iar celelalte prea contextual ca să le mai pomenesc etc.

– undeva la etaj, cărți haotice, unele folosite, cu 2 rupte proaste arogante la stand; în ciuda lor, mi-am luat de acolo o mică antologie de poezie franceză (simboliști în mare parte), bilingvă, „tălmăcirea” lui zeletin

și-acestea au fost aventurile mele la kilipirim, prima zi. (celelalte vor fi la fel, doar că n-o să mai am bani să-mi schimb ochelarii, așa cum plănuisem.)


gaudeamus, astea

vineri fu la gaudeamus si multasteptata lansare a cartii noastre, “scrisoarea de iubire, dragoste, amor”. au vorbit niste uameni; carmen musat, iulian baicus si alti ganditori, mai mult sau mai putin studenti. am stat in spate si am chicotit. intre noi, barbatii, cum s-ar spune. antoaneta tanasescu, intr-o forma radiindă (!), n-a pregetat sa-si exprime, inca o data si-o data, iubirea (dragostea, amorul…) pentru vinci, “iubirea ei secreta”, alaturi si de emilian (dar mai putin!), marturisindu-i domnisoarei care-o insotea… asa sunt eu, imi pierd mintea dupa cate un baiat! dar in fine!

am gasit “noaptea sexuala” a lui quignard cu 65 lei. am luat-o, m-am bucurat nitel si apoi destinul a ales s-o fac cadou, aproape impotriva vointei mele. tristetea fu maxima, desi dorinta de a o pastra se indrepta nu atat spre continut – sumar, de altfel -, cat spre ‘ideea’ de (o astfel de) carte.

dar mi-am revenit repede, cu carticele de la paralela 45 si art. si un super-mega-dictionar longman recent, la un pret penibil. desi produsul nu prezenta (mici) defecte, vorba aia! ne indreptam victoriosi spre iesire, io si cu vinci, care mai de care mai mandru (sau trufas) de achizitiile livresti, inca buimaciti de stralucirea si opulenta marilor (si trufaselor) edituri, de forfota si caldura inabusitoare etc., cand, din senin, modest, umil etc. – dar nu fara demnitate, ce-i drept – se apropie de noi un domn in varsta, tinand in mana o carte si o sacosa in cealalta, si ne intreaba: “nu va suparati, un volum de epigrame nu v-ar interesa?” nu, multumim… si ne-am carat usor deprimati.


%d bloggers like this: